De cum treci Prutul dincoace, un tanc îşi scoate ţeava dintre mesteceni pe un deal de la Leuşeni, ţântind în sus, parcă l-ar ameninţa pe Dumnezeu.

Peisajul se schimbă şi el.

Ai impresia că Siberia începe de la Prut: mesteceni, brazi, pini, zade, călini, scoruşi... doar urşii polari lipsesc, ca peisajul să fie complet.

Cei care s-au mutat de dincolo de Urali la noi au făcut totul pentru a se simţi ca acasă şi acasă la noi.

De-o parte şi de alta a drumului ce duce de la Leuşeni la Chişinău vezi pâlcuri de mesteceni piperniciţi, de pini cu vârfurile uscate de arşiţă, de brazi fulgeraţi, de scoruşi neajutoraţi.

N-am nimic împotriva acestor arbori. Ei n-au nicio vină. Sunt foarte frumoşi, dar în alt peisaj, la Reazani sau la Tambov.

Ei au fost folosiţi nu doar ca o modalitate de schimbare a decorului, ci şi una de a-l face pe basarabean să se deprindă de cum iese din ogradă cu Siberia.

În faţa clădirii Parlamentului, pe timpul când acolo îşi avea sediul c.c. al p.c.M., a fost plantat un pâlc de brazi albi, ca să le amintească moldovenilor de Polul Nord: aceştia mai emană şi astăzi frig şi în plină vară.

Ucrainenii au refuzat în ultimele două decenii să planteze mesteceni în pădurile lor. De ce? „Rusul cum vede un mesteacăn, îl îmbrăţişează şi zice: «Oh, Rodina» («Ah, Patria»)", mi-a spus un pădurar.

El îşi poartă „rodina" cu sine prin lume. Cum se opreşte din periplul său de pe glob, cum plantează şi un mesteacăn-doi sub geamul casei construite de el sau confiscate de la alţii.

În Rusia n-o să facă niciodată acest lucru. Aici însă, da!

Plantând arborii dragi, îţi va dovedi cât de mult îşi iubeşte patria pe care a abandonat-o.

Rusul, pentru a fi patriot, trebuie să-şi părăsească mai întâi Rusia, ca s-o poată iubi din alte ţări. Zgomotos, sentimental, cu multă vodcă şi cu mult patos!

El nu-şi va iubi nici