În timp ce mă pregăteam să merg pentru a face interviul cu Nicolae Bănicioiu (am atașat aici o mică parte, pentru cei care doresc să vadă), un prieten m-a rugat să-i găsesc ținute autentic oșenești, pentru întâmpinarea liderului TSD. Fiindcă, într-adevăr, aveam sursă sigură, am acceptat să le procur și să le pun la dispoziția celor care se ocupau de primirea, la Negrești Oaș, a chestorului Camerei Deputaților.
Inițial, trebuia să-l întâmpine pe Bănicioiu două tinere ”gătate” în stil oșenesc, dar în final, numai una a răspuns provocării și s-a îmbrăcat în straie populare (probabil, nu mai purtaseră această ținută de la serbările școlare). Domnișoara urma să fie ”înțolită” și să se sacrifice, câteva ceasuri (nu sunt niște ținute foarte comode, în special pentru cei care nu sunt obișnuiți cu ele- rafia face parte cu succes din materialele folosite pentru confecționarea acestor haine), pentru a face oficiile de gazdă. Fără să vreau, mi-am amintit de evidentul efort, care se zărea pe fața Elenei Udrea, atunci când mai-marii pdl-iști sătmăreni au convins-o să se îmbrace ”oșenește”.
Apoi, ”tema de casă”, de acum doi ani, a nuntașilor din comuna Racșa. Atunci, Mircea Geoană, în calitate de naș, a fost primit la fel de unii săteni, mult mai obișnuiți cu ”Puma”, decât cu cizmele oșenești, sau cu ”Armani”, în loc de cămeșe.
Nu sunt o ”ucigătoare” de tradiții (dimpotrivă, încerc să le păstrez și să le promovez pe cele care-mi reprezintă obârșia, în special), dar unele ”forțări de notă” mi se par ipocrite. Și am dat doar câteva exemple, la care am participat în ultimii doi ani.
Să revenim la portul oșenesc…
Să știți că unele accesorii din ținuta neaoș oșenească se pot adapta cu real succes noilor tendințe. Dacă tot se vorbește despre imprimeurile de tot felul în lumea modei, articole din vestimentația oșenească pot fi folosite de oricine, fără a sta
