Mircea Neşu ne-a povestit cum decurge recuperarea fiului său în Olanda. La două luni după ce i-am dat - în cel mai dificil dialog pe care l-am avut în viaţă - cumplita veste a accidentării la coloană a lui Mihăiţă, ieri, am vorbit din nou cu fostul arbitru.

Mircea Neşu avea, ieri-dimineaţă, o voce stinsă. Recunoaşte că în ultima perioadă a albit complet şi că i s-a terminat jumătate de viaţă. Fotbalistul - credinţa în Dumnezeu nu ne lasă să-i spunem „fost" - lui FC Utrecht a rămas doar alături de Maria, soţia sa, în clinica olandeză „De Hoogstraat", acolo unde e în plin proces de recuperare. „Eu m-am întors de o săptămână la Oradea. ­Nevastă-mea este cu mine aici, ţinem legătura zilnic cu ei", a început Mircea Neşu dialogul. Pentru că diagnosticul oficial nu a apărut pe nicăieri, încercăm o întrebare, la care răspunsul vine să ocolească elegant bănuielile noastre teribile: „Întrebaţi-i pe medicii olandezi despre asta".

„Mihai depinde doar de el"

Doctor cu specializare în balneo-fizioterapie, tatăl lui Mihăiţă ştie că e grav, dar nu şi-o spune nici în gând. Cunoaşte un adevăr teribil pe care noi îl bănuim că ar fi o afectare majoră a primelor vertebre cervicale, care lasă şanse mici pentru o revenire totală la o viaţă normală. Dar el, ca tată, crede că deasupra medicinei e Dumnezeu. „Trebuie aşteptat, fiecare muşchi are nevoie de luni întregi să-şi reia activitatea. Terapia merge încet. Mihai depinde doar de el. E optimist, puternic, motivat. Ştie că lupta e lungă şi dură. Dacă o fi nevoie, la toamnă vom reveni şi noi, părinţii, la Utrecht", a continuat fostul arbitru.

Neşu - fotbalistul îi dă un exemplu de voinţă lui Neşu - doctorul concentrându-se zilnic, ore în şir, să simtă pentru ca apoi să mişte. Pe ambii îi leagă telepatic rugăciunile între patru pereţi. Nici nu se pune problema ca fiul să părăsească „De Hoogstraat" în următoarele ş