Înţelepciunea tot mai des hulitului nostru popor se reflectă (şi) în proverbele lui. Ingenios formulate proverbele merg direct la ţintă: punct ochit, punct lovit! De pildă: Haina îl face pe om. Sau: Prejudecată, numele tău e femeie. Cârcotaşă fiind de felul meu, am încercat să demonstrez contrariul, pe considerentul că excepţia întăreşte regula. Îmbrăcată cât se poate de obişnuit, o bluză şi nişte pantaloni m-am prezentat la Măria sa vânzătoarea de la raionul de carne al unui supermarket. Nu mă întrebaţi care. Nu-i fac reclamă. Recunosc, era spre sfârşitul programului, dar asta nu e o scuză. Că (vânzătoarea) a defilat paralel cu mine, dar în sens invers, fără a-mi acorda măcar o privire, e una, dar că odată revenită la cântar şi-a permis să decreteze: „Asta e prea mare”, aruncând înapoi bucata aleasă de mine. Prea mare pentru ce?

Am ales altele, două mai mici şi mai bune. Merge banda! Mi-a permis apoi „să mai doresc” şi altele. Nu, mulţumesc! Trec la raionul de brânzeturi. Vânzătoarea fără să mă asculte până la capăt, zice arătând cu braţul „mergeţi la raftul unde sunt bucăţi mici”. Odată lămurită, ce şi cât vreau, nu şi-a mai ridicat ochii de pe caşcaval. Îmi place să cred, ruşinându-se.

În occident, oricum ai fi îmbrăcat eşti tratat la fel. Contează omul, nu cârpele ce-l acoperă. La noi prejudecata sau lipsa de educaţie fac plecăciuni adânci în faţa banilor, chiar dacă îţi pui poşeta pe cap. Dacă e de firmă, de ce nu?

Înţelepciunea tot mai des hulitului nostru popor se reflectă (şi) în proverbele lui. Ingenios formulate proverbele merg direct la ţintă: punct ochit, punct lovit! De pildă: Haina îl face pe om. Sau: Prejudecată, numele tău e femeie. Cârcotaşă fiind de felul meu, am încercat să demonstrez contrariul, pe considerentul că excepţia întăreşte regula. Îmbrăcată cât se poate de obişnuit, o bluză şi nişte pantaloni m-am prezentat la Măria