Momentul previzibil al răpunerii adversarului prin k.o. a sosit cu câteva reprize mai repede decât se aşteptau cunoscătorii De multă vreme îmi place Lucian Bute. Îl consider un boxeur plin de talent, care s-a antrenat serios şi a ajuns un profesionist de excepţie. Contra unei sume pe măsură, în general, îşi stâlceşte adversarii cu metodă. Mi-a plăcut să-l văd "live" la Romexpo într-o demonstraţie contra unui adversar mult mai slab cotat. Dar de aici până să ajung să am senzaţia că am participat la un incomensurabil eveniment monden, artistic, ba şi politico-patriotic, e o distanţă mare.
Mai întâi, la intrare, am dat peste nişte bannere imense, cu frunza madamei Udrea, trântite direct pe jos. Am presupus că a venit deja toamna şi doamnei i-au căzut frunzele. Apoi, m-am întâlnit cu un alai de nuntaşi, închiriaseră un pavilion din Romexpo. Am vorbit cu unul dintre ei, voia ca mirii să se pozeze cu Lucian Bute, devenit substitut de Arcul de Triumf. Habar n-am dacă au reuşit. La intrare, pe covorul roşu se îngrămădeau mulţi cameramani şi reporteri transpiraţi să smulgă câteva vorbe de la vedete de tinichea şi "lume bună". Mi se părea, după ce i-am văzut pe Gabriel Fătu, Mircea Badea, o fătucă emiţătoare de triluri tâmpite al cărei nume îmi scapă, Gică Hagi şi Victor Ponta, că am nimerit la o tăiere de moţ de potentat junior. Piţiponci şi piţipoance, în ciuda căldurii înăbuşitoare, etalau diverse toalete de firmă. Dacă aurul ar fi ţinut cald, jumătate din asistenţă ar fi trebuit probabil să fie leşinată.
Vip şi cerşetor
Habar n-am cum s-au împărţit acreditările, dar eu am constatat că sunt un VIP, în timp ce colegul meu de la sport, Igi, nu era. După ce i-am făcut "sâc" a trebuit să ne despărţim, eu îndreptându-mă spre sectorul de scaune de lângă ring, destinat aleşilor sorţii ca mine. Înăuntru mi-a venit să mă sufoc. Erau, cred, 60 de grade şi n
