Noutăţile de la Rapid sunt spectaculoase. De unde se aşteptau câteva încropeli ieftine, cu brazilieni, portughezi pârliţi, care vin şi pleacă aşa ca la bordel, iată un lot consistent.
Lot, nu încă echipă! Acum, s-a văzut la cota maximă, revenirea lui Dinu Gheorghe. Şi disponibilitatea unui Copos. De fapt, fermentul care a dat adunarea unor Alexa, Surdu, Deac, Apostol ş.a. a fost Răzvan. Speranţe spre Texeira şi - Dă Doamne! - Daniel „Nico".
Ca unul care a urmărit şi eşaloanele inferioare, am mare încredere în Alex Ioniţă. Ba, mă tem pentru el, că dacă era o speranţă când în Giuleşti bătea vântul, să nu ne trezim că e neglijat, eclipasat de atâtea vedete. Nu trebuie pierdut acest copil. şi, nu e singurul. Ce ne dă speranţe, e capacitatea de mobilizare a lui Răzvan. Vă amintiţi ce a făcut dintr-un jucător super-talentat dar inert, blazat ca Zicu? Cred că va reuşi la fel cu Surdu, mereu frustrat de atmosfera aia ludic-teroristă de la Steaua becalină. Şi cu Deac care, simt că va renaşte. Deşi, e un temperament ardelenesc, greu compatibil cu incandescenţa meridională a Giuleştiului. Goluri să dea! Răzvan poate descătuşa energii prin atmosfera destins-responsabilă pe care ştie să o insufle. La Alexa e simplu: el e un devotat, un luptător - adesea prea pătimaş - care poate câştiga cel mai iute inimile suporterilor. Cu Apostol nu-mi fac griji. Un talent ce a strălucit la „Unirea" lui Petrescu, apoi stins - nu din vina lui! - care va reveni curând. Cu Oros gândesc ca la Deac. Dar, să nu ne facem rapide iluzii. Omogenitatea echipei e-n faşă. În prima etapă, cu Vasluiul echipă aproape neschimbată, va fi greu. Ce început nu e greu!? Dar, cu atât mai fericit poate fi deznodământul! Cel din vara viitoare.
