Neoromantic şi visător, Aer cu diamante a constituit, la vremea lui, un exerciţiu de seducţie artistă, de revrăjire a lumii prin virtuozitate, talent şi inteligenţă. Dimpotrivă, protagoniştii din Cinci propuneau o dezvrăjire a poeziei prin cotidianism şi autenticism problematizant, mai apropiat de subversiunea etică şi critică a germanilor din Aktionsgruppe Banat. Inclusiv titlul minimal, nonmetaforic o confirmă. Un astfel de program are dezavantajul de a fi impopular, dar şi meritul de a submina mai profund reprezentările dominante ale ceauşismului târziu, în căutarea unei directeţi de grad zero a limbajului şi a unui real imediat privit, fără menajamente, în faţă. Dincolo de şopârlele politice deja semnalate într-o cronică anterioară, cei din Aer folosesc limbajul poetic inclusiv la modul ludic, ironic, parodic - pentru a maximiza potenţialul estetic al comunicării; cei din Cinci îl utilizează însă cu o finalitate preponderent etică şi ontologică. Ducând mai departe paralelele inegale între cele două culegeri cu fizionomii foarte diferite, deşi complementare, aş adăuga faptul că, spre deosebire de Aer , Cinci nu a fost perceput niciodată ca un volum de lider sau de vedete poetice ale generaţiei (chiar dacă Alexandru Muşina sau regretata, prematur dispăruta Mariana Marin sunt personalităţi destul de carismatice). În plus, dacă Aer pare încă apropiat, în spirit, de lirismul nichitastănescian, Cinci se desparte fundamental de acesta, cu rezultate variabile. Reeditarea sa recentă de la Tracus Arte ne oferă ocazia de a compara, retrospectiv, nu atât valoarea (atât de relativă ) a fiecărei tendinţe în parte, cât mai ales tipul de atitudine şi influenţa în timp a fiecăreia dintre cele două culegeri, una explozivă artistic, cealaltă - implozivă. În termenii lui Lucian Blaga, Aer a avut o influenţă modelizantă (dar şi una de antimodel) asupra pr