- Comentariu - nr. 821 / 12 Iulie, 2011 Invingandu-l, prin K.O., in repriza a patra, pe francezul Mendy, fericit, Lucian Bute exclama: "Ma mandresc ca sunt roman!”. Victorios si la el acasa, cum a fost in toate celelalte 29 de meciuri sustinute (24 inainte de limita), Lucian Bute, marele campion, traitor printre straini, n-a uitat ca-i roman, ca se mandreste ca l-a dat lumii acest pamant al Romaniei. "Nimic nu-i mai dulce decat patria si parintii” – spunea Homer. "Care iubire – se intreba Cicero – este asemanatoare iubirii de patrie?”. Lucian Bute iubeste locul sterii, al radacinilor lui, parintii care i-au dat viata, prietenii si patria romana. Iubeste oamenii carora "Mister KO” le-a inchinat superba victorie! Si a mai dovedit ceva sufletul, cugetul lui mare: "Iubirea de patrie incepe in familie” (Fr. Bacon). Ca si dragostea fata de locurile natale! Statornic in sentimentele lui, consecvent increzator in cea dintai virtute a omului civilizat, care-i iubirea de tara, imediat dupa victoria stralucita s-a infasurat in Tricolor! Folositor obstii romanesti, prin faima dusa in cele patru zari ale lumii, ambasador al sportului cu manusi, increzator in destinul neamului nostru, in partea aceasta de pamant romanesc, mereu s-a dovedit cu inima si cu gandul la mama noastra milenara – Romania, pentru care noi suntem nascuti. Existenta fara patrie, fara natiune este de neconceput. Sunt sigur ca, in atatea randuri, ascultand Imnul de Stat, Lucian Bute a murmurat versurile lui I. Nenitescu: "Acolo este tara mea si neamul meu cel romanesc!/ Acolo eu sa mor as vrea, acolo vreau eu sa traiesc!”. Primirea triumfala, purtat pe umeri, de catre tinerii de azi, in Piata Universitatii, ca pe vremea cand "Steaua” castiga Cupa Campionilor Europeni, este o dovada de iubire pentru marele campion. Acolo, Lucian Bute a mai multumit, o data, romanilor, tinerilor adunati mii si mii, pentru loia