"Politica..., spuse Dalai Lama de parcă ar fi pronunţat un cuvânt necuviincios".
Rinpoche (Preţiosul) Corlăţean s-a întors din China cu soluţia miraculoasă: ne înfrăţim cu Regiunea Autonomă Tibet. Pe unde-o mai fi şi asta? Unde trebuie: deasupra recesiunii mondiale. Acolo orzul e sfânt şi încolţeşte singur, acolo oricând găseşti pe cineva să-ţi arunce oarece în castronul de cerşit, cu condiţia să nu-l ţii invers, ca un tulku (reîncarnat). Oricum am căpătat deja paloarea simpatică, verzuie, a lui Milarepa, mâncătorul de urzici. Până în august, când trebuie să returnăm împrumutul de la FMI, vom fi total spiritualizaţi. Căzuţi în meditaţie profundă. N-o să vină Jeffrey Frankenstein să ne zgâlţâie, fiindcă n-o să ajungă până la noi, la poarta Tărâmului Pur al Tuturor Buddha. (O veste bună: budiştii tibetani, spre deosebire de creştini, nu cred că iadul e etern; oricât ai avea karma de naşpa, te iscusesti şi, în câteva existenţe, îţi iese marfă).
Înfrăţiţi cu Tibetul, o să prosperăm ca uigurii sub mongoli. Dacă Corlăţean se mai duce de două ori în Lhasa, o să-l ia Padma Choling, guvernatorul chinez, la ochi. Tot îl caută el pe al 15-lea Dalai Lama. Că pe al 11-lea Panchen Lama (Marele Cărturar) l-au găsit, după ce l-au băgat în puşcarie pe unu mic şi fals, identificat, nu după metode marxiste, ci după obscure metode budiste, de călugări. (Asta era în anul 1995). Astăzi, dacă cineva întreabă de el, Padma Choling îi răspunde "Nu vrea să fie deranjat". S-au împlinit 16 ani de când ăla micu (are între timp 22 de ani) nu vrea să fie deranjat.
Chiar dacă ar afla că suveranul Tibetului trăieşte la Dharamsala şi ar dori să facă şi acolo o excursie de înfrăţire pe banii contribuabililor, Corlăţean n-ar putea ajunge fără să se ude: e perioada musonului de vară. Mai bine îl înfrăţeşte, pe aici prin preajmă, pe Ponta cu Berlusconi şi îi trimite pe amândoi
