Rezultatele bacalaureatului de anul acesta constituie prima probă tangibilă că schimbarea anunţată (şi îmbrăţişată, în vorbe, de toată lumea) e pe cale să se producă. Faptul că doar mai puţin de jumătate dintre absolvenţii de liceu au reuşit să treacă examenul nu e motiv de întristare, ci, paradoxal, de bucurie. Putem porni de aici ca să începem să diagnosticăm corect situaţia din şcolile şi din liceele noastre.

Se vorbeşte de multă vreme despre programe prea încărcate şi despre manuale prost alcătuite. E adevărat, multe trebuie schimbate. E greu, pentru că autorii acestor programe şi manuale sunt tocmai cei care deţin pârghiile şi nu au nicio intenţie să schimbe ceva. Dar rezultatele de anul acesta (care ar fi fost şi cele din anii trecuţi, dacă cineva chiar ar fi vrut să-i împiedice pe elevi să copieze) nu pot fi puse numai pe seama calităţii manualelor şi a programelor. Nici numai pe seama pregătirii slabe a profesorilor. Şi nu toţi profesorii cărora le-au picat elevii sunt slabi. Dimpotrivă, unii îşi fac meseria cu pasiune şi cu înverşunare, în pofida a tot ce ar trebui să-i facă să-şi ia câmpii. Aşadar, oricât de proaste manualele, oricât de slabi şi dezinteresaţi unii profesori, un cinci amărât se putea lua, dacă aveai o minte cât de cât ordonată şi erai în stare să legi două propoziţii cu sens.

Ce rămâne? Cu siguranţă, printre cei picaţi sunt unii care, dacă vor munci, vor putea promova anul viitor. Dar sunt şi mulţi elevi de liceu care, aşa se pare, nu au ce căuta în licee. De ce nu am înţelege din experienţa acestui an că trebuie să reînfiinţăm şcoli profesionale sau de meserii, să desfiinţăm clase de matematică-informatică artificial create în licee industriale sau grupuri şcolare unde există prea puţini elevi potriviţi studiilor liceale? Nu de elitism e vorba aici, ci de realism. Dacă examenul de la sfârşitul clasei a opta s-ar face la fel d