Foto: Cristian Marcu Prin doamna Udrea, guvernul Băsescu (observaţi că n-am comis eroarea şi insulta de a zice guvernul Boc) naţionalizează fără milă orice eveniment public, de la Sâmbra Oilor până la Sărbătoarea Corcoduşelor cu Sâmbure. O adresă somativă, telegrafiată electric, atenţiona organele locale dependente de buget să nu scape cumva printre degete vreun iarmaroc tradiţional, vreo cumetrie religioasă, vreun parastas cu public. Fiecare trebuie să se bucure, portocaliu, de o atenţie, de o măslină guvernamentală, de un pişcot însoţit de prezenţe înalte, gesturi decontabile electoral. O asemenea nelipsită prezenţă, înaltă şi prin desfăşurarea pe verticală a tocurilor, este chiar doamna cu pricina, intrată deja în folclor prin dragostea înfocată, de sorginte politică fireşte, în care o înfăşoară preşedintele.
Nu există tăiere de maţ a unei panglici, forfecare de bretea tricoloră însoţită de fanfară şi imortalizată fotografic, festivitate cu popor la inaugurarea unei punţi peste gârlă fără doamna Udrea. Încet, încet, ceilalţi mânuitori festivi de foarfecă au fost eliminaţi, profesionalismul doamnei însărcinate cu optimismul la Cotroceni fiind deasupra oricărei alte ambiţii râvnitoare la întâietăţi. Doamna taie panglica unui parc făcut în mijlocul unui sat împrejmuit de păduri şi fâneţe înflorite natural, inaugurează orice telecabină, patinoar, talegondolă, grădiniţă (încă în faza de proiect), moară cu ciocănele şi zdrobitor de struguri. Toate, de la tiribombă la făţuit un bloc, trebuie să se instaleze în mintea cetăţenilor ca dependente ombilical de iniţiativa patriotică a doamnei. Ce vrea preşedintele? Vrea, clămpăne unii care se dau mereu informaţi, s-o lase în locul lui, s-o suie pe tron în Deal, s-o ungă, după ce-a făcut-o bulibaşă peste lovelele naţionale, cârmaci. Pentru treaba asta, oricâte voturi ai şterpeli, e nevoie de oarece
