La 11 ani, Nicolae Ceauşescu a fost trimis la muncă în Capitală. Într-un atelier de cizmărie pe Calea Victoriei, copilul ucenicea la negru, situaţie obişnuită în România perioadei interbelice. În mod normal, dacă legea s-ar fi respectat, băiatul lui Andruţă şi al Lixandrei Ceauşescu din Scorniceşti n-ar fi avut ce căuta la Bucureşti.
Despre cei patru ani, cuprinşi între descinderea în Capitală şi prima menţiune în scriptele poliţei, se ştiu precis puţine lucruri. Socotind că a absolvit patru clase primare, şi că orele de curs se sfârşeau la începutul verii, este de presupus că a sosit cândva, în a doua parte a anului 1929.
Click pe imagini pentru a vedea o fotogalerie din tinereţea lui Nicolae Ceauşescu
„La vârsta de 11 ani am venit la Bucureşti şi am intrat ca ucenic la cizmărie, scria el într-o autobiografie din 1945, păstrată la dosarul său de cadre din arhiva Comitetului Central. Ca ucenic am intrat în legătură cu tineretul sindical de pe lângă sindicatul Ciocanul. În 1933 noiembrie am devenit membru UTC". Patru ani rezumaţi în 37 de cuvinte. Atât, şi nimic mai mult, a încredinţat posterităţii din umilinţele şi fericirile copilăriei întrerupte brusc. Gândurile şi trăirile copilului de 11 ani, dus la oraş de transformările ce cuprinseseră România după Primul Război Mondial vor rămâne pururi o necunoscută.
Citeşte si: „Mojici“, le-a zis socrilor, nora Lenuţa Ceauşescu
Ucenic la 11 ani
Când a venit la Bucureşti, viitorul preşedinte al României avea 11 ani împliniţi. Mult prea mic pentru lucru, s-ar spune astăzi, după standardele lumii civilizate. Perfect normal, în acord cu practicile timpului, când reglementările referitoare la drepturile copilului erau în faza de pionierat. Iar reglementarea muncii era, şi ea, la începuturi. În mod normal, dacă legea s-ar fi respectat, copilul de 11 ani n-ar fi avut ce căuta