Rezistenţa prin religie şi tradiţie, ca formă de protest în vremuri de restrişte, a practicat-o şi populaţia din Balcani. Femeile au reuşit să iasă de sub cutumele religioase prin jurăminte de castitate sau purtând crucea tatuată pe frunte, protejând în tăcere secole de tradiţii.

Particularităţile speciale din Balcani sunt reminiscenţe ale istoriei culturii şi religiei care au oferit de-a lungul secolelor episoade incredibile. O astfel de situaţie specială a trăit Albania, când în 1967 comuniştii declarau că este singurul stat ateu din lume, religia fiind interzisă prin lege, iar numeroase biserici au fost distruse (episod familiar românilor). Dar până atunci, în 1788, Moscopole a fost asediat şi pârjolit de musulmani. Supraieţuitorii asediului au emigrat în Grecia, Serbia, România, Bulgaria, Austria, Ungaria.

Cetatea aromânilor, la sfârşit de secol XVIII, avea 12.000 de case din piatră placate cu marmură (cu etaj, verandă şi acoperiş de ţiglă), 70 de biserici, academie, tipografie, ateliere şi şcoli. Moscopolenii se bucurau de sistemul de canalizare şi, mai mult decât atât, se spune că aveau un apeduct acoperit cu ceramică prin care curgea laptele proaspăt muls de la oi, până la centrul de prelucrare din oraş.

Centrul lumii, pentru locuitori, a fost biserica. Satele erau întemeiate în jurul lăcaşurilor, în preajma cărora îşi construiau casele, fântânile, şcolile şi troiţele. Drumurile de negustori şi ciobani se întretăiau prin curtea bisericii, unde ei veneau şi se rugau, punându-şi sufletul şi nădejdea în Dumnezeu.

Crucea tatuată pe frunte

Un exemplu de rezistenţă prin religie au dat moscopolenii, credinţa întărindu-i şi determinându-i să-şi apere cu tărie valorile. Femeile aromânce îşi tatuau pe frunte semnul crucii pentru a rezista fanatismului musulman şi pentru a-l mărturisi pe Hristos şi dincolo de moarte. Petre Ţuţea, fi