George Enescu este prea înghesuit, vântul bate prin Obcini, Zamca e prea monoton, Centrul este prăfuit de şantiere, Mărăşeştiul e retras, Burdujeniul arată ca un ghetou, iar în Iţcani nu există viaţă socială.

Municipiul Suceava are şapte cartiere, fiecare cu specificul său, cu avantaje şi dezavantaje, care le departajează în ochii celor care vor să cumpere un apartament de locuit. „Eu m-am mutat în cartierul Burdujeni în urmă cu mulţi ani. N-aş da în veci apartamentul de aici pe unul din Centru, unde sunt şantiere peste şantiere, sau George Enescu, care e îngrămădit, cu străzi înguste şi îmbâcsite de magazine“, a spus Neculai Pavăl, comerciant.

El îşi motivează alegerea făcută în urmă cu zeci de ani, pe care nu o regretă nici în ziua de azi, prin faptul că Burdujeni este un cartier cu „oameni deschişi la minte“, care înfloreşte şi întinereşte pe zi ce trece.

George Enescu, preferatul tinerilor

Percepţia generală asupra cartierului Burdujeni, până acum doi ani, înainte să se fi transformat în polul comerţului sucevean, era de ghetou în care bătăile între găşti erau la ordinea zilei. În prezent este intens circulat de toţi locuitorii municipiului, în special datorită posibilităţilor de shopping.

Locuinţele puse la dispoziţie de cartierele Mărăşeşti şi Zamca sunt atrăgătoare pentru cei care preferă atmosfera liniştită, monotonă, dar care, în acelaşi timp, acceptă lipsa magazinelor, a parcurilor, teraselor şi restaurantelor şi distanţa mare până la cele mai apropiate unităţi de învăţământ.

„Noi suntem la vârsta pensionării şi nu ne interesează cluburile sau că şcoala e prea departe de casă, pentru că nepoţeii sunt mari şi nu locuiesc cu noi. Suntem oarecum retraşi, dar tocmai asta vrem“, a spus Maria Teodorescu, pensionară.

În timp ce vântul şi curentul care bântuie cartierul Obcini îi pune pe gând