Amintirile verişoarei, vecinei şi colegei de şcoală primară Voica Tătăranu, căsătorită Constantin, despre copilăria lui Ceauşescu. Fiul de plugar ce-a înfiinţat instituţia prezidenţială în România a fost premiant. Izmenele cu tur şi cămeşoiul de cânepă, încins cu sfoară, formau uniforma sa şcolară. Şcolarul Nicolae Ceauşescu părea „retras şi măreţ“ faţă de colegi. Nu se juca nici măcar, la drum, cu ceilalţi copii.

Doamna Voica Constantin locuieşte în Slatina, aproape de Catedrală. „Dacă nu se schimba situaţia", zice, şi casa ei ar fi fost dărâmată. Au venit în vara lui '89 să-i arate planul de sistematizare a cartierului. S-a dus atunci cu intervenţii la Lina Bărbulescu, sora lui Nicolae Ceauşescu, să n-o demoleze. „Fato, i-a spus răspicat verişoara, nu pot face nimica. La ce pot ajuta - să-ţi dea apartament tot pe-aproape, în blocurile noi ce vor fi pe lângă Liceul «Radu Greceanu»".

Mica şi marea istorie

Dar s-a schimbat situaţia, repetă referindu-se la Ceauşescu. A rămas să-şi poarte văduvia în casa ridicată cu soţul prin anii '50. Acesta e prima amintire despre ultimul lider al Partidului Comunist şi cel care-a înfiinţat instituţia prezidenţială în România povestită de-o verişoară „de-a doua". „Tatăl meu Marin Tătăranu şi Nea Andruţă au fost veri primari, specifică domna Voica. Taţii lor au fost fraţi. Deşi erau din neamul Ceauşeştilor, când tata a plecat pe front, bunicul meu l-a declarat Marin Tătăranu. Adică Marin din Tătărăi, după sat."

Marin Tătăranu s-a întors din primul război mondial. Dar i-a murit, de tânără, nevasta. A rămas văduv cu şapte copii. Cea mai mare dintre fete - doamna Voica din faţa mea - avea pe-atunci doar 14 ani. Şi-a crescut fraţii, cum se făcea şi-n alte case din Scorniceşti. A copilărit împreună cu copiii mai de mijloc ai unchiului Andruţă şi mătuşii Lixandra. La câmp, verii erau cu „răzor" (hotar) între pă