Perspectiva ca Italia şi Irlanda să se alăture Greciei, între statele comunitare ce nu mai pot fi gestionate fără un uriaş aport valutar extern, se vede deja pe pieţele valutare din ţări precum România, Bulgaria sau Ungaria, care, alături de Spania, Portugalia şi de cele menţionate, au economiile cele mai firave, în acest moment, în interiorul UE.

Marţi, cotaţia euro pe piaţa interbancară românească a urcat, brusc, cu aproape 6 bani, la 4,2838 lei, de la 4,2272, cât fusese luni. Miercuri, moneda naţională şi-a revenit uşor, euro fiind cotat cu 4,2748 lei. Dar uşoara calmare a pieţei valutare poate fi doar acalmia dinaintea furtunii şi evoluţia viitoare depinde de multe necunoscute – prima fiind votul din Parlamentul italian în privinţa reducerii cheltuielilor bugetare.

Celelalte valute au urmat trendul ascendent al euro. Între aceste valute, cea mai îngrijorătoare este evoluţia francului elveţian, a cărui cotaţie a ajuns la un nou maxim şi se apropie, încet-încet, de cea a euro. Francul valorează, acum, 3,6506 lei (a fost cotat la 3,6921 lei marţi), faţă de 3,5742 lei cu două zile în urmă. Este de aşteptat să asistăm, în zilele următoare, la noi creşteri, ţinând cont de întărirea monedei elveţiene în raport cu euro.

Creşterea francului elveţian este de peste 50% faţă de anii 2007 – 2008, când românii au contractat, masiv, credite în franci elveţieni. Această creştere a fost compensată, parţial, de scăderea indicelui de referinţă Libor (de la aproape 3 la sută, spre 0 la sută), fapt ce a făcut ca dobânda la creditele în franci elveţieni să fie foarte mică.

Acum însă, s-a ajuns la plafonul critic. Pe de o parte, perioada de graţie (cu dobândă minimă) s-a încheiat pentru majoritatea creditelor contractate în anii 2005 – 2008, iar dobânda actuală a ajuns să se măsoare sau chiar să o depăşească pe cea de la creditele în euro. Pe de altă parte, fii