Aparatele ideologice comuniste au funcţionat prin acţiunile unor indivizi concreţi, servitorii zeloşi ai dogmelor marxist-leniniste. Aceşti oameni au asigurat înregimentarea culturală, rusificarea ca strategie pedagogică anti-naţională, eliminarea şi distrugerea elitelor intelectuale din şcoli şi facultăţi, lichidarea moştenirilor spirituale democratice şi impunerea pseudo-valorilor drept repere inconturnabile ale \"noii civilizaţii\"a leninismului. Sursa: CODRIN PRISECARU
Aceşti oameni au fost arhitecţii utopiei. Între ei, Mihail Roller a jucat un rol cu deosebire nefast. Degradarea şi distrugerea ştiinţelor umane în România nu s-a limitat însă la prima perioadă a dictaturii comuniste din România. Noii rolleri (Muşat, Ardeleanu, Tudosescu, Petru Pânzaru, Stroia, Ştefan Costea, Boboc, Aculin Cazacu, N. Gogoneaţă, Radu Pantazi, Al. Tănase, Gh. Al. Cazan, Aurelian Bondrea, Eugen Florescu, activiştii de la "Direcţia Predării Ştiinţelor Sociale" din Ministerul Învăţământului, consilierii lui Mihnea Gheorghiu de la Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice, vehemenţii "ateişti ştiinţifici", doctrinarii "normelor eticii şi echităţii socialiste" şi ai "socialismului ştiinţific", esteticienii, eticienii, istoricii, sociologii de serviciu) au continuat să facă ravagii în câmpul spiritului. Au fost de fapt, în pofida proclamaţiilor lor pseudo-patriotice, urmaşii fideli ai celui care a agresat cultura românească în anii stalinismului dezlănţuit.
Maniac al purităţii ideologice, obsedat de întărirea vigilenţei pe “frontul istoric", un impostor propulsat în fruntea lumii academice româneşti, Roller a fost, ca şi Trofim Lîsenko în biologia sovietică, un şarlatan. Asemeni geneticienilor sovietici terorizaţi de Lîsenko şi banda sa, istoricii români tremurau de groaza lui Roller şi a ciracilor săi. Nu a rămas în urma sa nici măcar un text care să poată fi citat drept contrib
