Emil Boc este, până i-o ieşi din graţii lui Traian Băsescu, fie că ne place nouă sau nu, primul ministru al României, o ţară aflată într-o profundă criză economică şi aflată, geografic, pe faleza spre care se îndreaptă cu viteză cel de-al doilea tsunami financiar mondial. În acestă calitate oficială, politicianul de provinicie desantat la Bucureşti de hachiţele preşedintelui, odinioară afabil şi curtenitor, acum ţâfnos şi obraznic, a expediat marţi seara, în 8 secunde, prin forward către BNR, subiectul deprecierii masive a monedei naţionale şi a perorat penibil, mai bine de juma' de ceas, în două intervenţii telefonice la Realitatea TV, pe tema transformării Serviciului Român de Informaţii (SRI) în "Rent a helicopter”.

Marea problemă a plimbării neamului Boc cu elicopterul SRI e, dincolo de inadecvarea şi de micimea politică a personajului, nu musai de ordin legal (fiindcă premierul are dreptul de a beneficia de transport rapid şi securizat), ci de ordin moral. Şi vizează comportamentul ciocoiesc al unui întreg regim politic, cel portocaliu, care a câştigat alegerile invocând imoralitatea (şi corupţia) celui anterior şi se comportă şi mai abuziv. Oamenii ăştia au impresia că li se cuvine orice. Elicopterul ăla, cu sau fără neamurile lui Emil Boc în el, se ducea la Braşov şi se întorcea de acolo pe banii noştri. Aşa scrie la lege, că un număr de demnitari ai frumoasei noastre patrii trebuie păziţi din oficiu de prezumtive ameninţări teroriste şi transportaţi în condiţii de bibelouri perisabile, fie că se duc la şpriţ, fie că reprezintă ţara. Deci fiica şi nepotul primul ministru nu au umflat cheltuiala publică. Plata subită a facturii pentru transportul rubedeniilor (elicopterele se închiriază la ora de zbor, nu la număr de persoane, cum a calculat SRI cuantumul just?) e penibilă, patetică şi inutilă în ecuaţie. Ea foloseşte, îşi închipuie Emil Boc, la spăla