Dopajul a devenit, din păcate, una din marile probleme din sportul mondial. Cel mai recent caz cunoscut vine din Turul Franţei, acolo unde rutierul rus Alexandr Kolobnev a fost depistat pozitiv cu un diuretic în urma unui control la care a fost supus săptămâna trecută.

În marea majoritate a cazurilor, cei prinşi cu mâţa-n sac îşi susţin nevinovăţia, inventând sau nu motive care mai de care mai surprinzătoare. Site-ul lepost.fr a strâns la un loc cele mai penibile scuze folosite de sportivii depistaţi pozitiv.

Atletul german Dieter Baumann, campion olimpic în 1992 la Barcelona în proba de 5.000 de metri, a afirmat că un necunoscut i-a pus o substanţă dopantă în pasta de dinţi. Scuza nu a fost considerată acceptabilă, iar sportivul a primit doi ani de suspendare.

Un alt atlet, americanul LaShawn Merritt, campion olimpic şi mondial la 400 de metri, a fost prins folosind DHEA. Explicaţia sprinterului: „Nu era pentru mine, ci pentru penisul meu. Vroiam să-l măresc”. O dorinţă care i-a adus doi ani de suspendare.

Lance Armstrong, de şapte ori câştigător al Turului Franţei, a fost mereu unul dintre sportivii suspectaţi că foloseşte substanţe interzise. Însă nici măcar acuzaţiile unor foşti coechipieri nu l-au dat jos de pe soclu pe rutierul american. Poate şi pentru că, la nevoie, a dat explicaţii precum cea din 1999: „Folosesc o cremă pentru hemoroizi, fundul meu e greu încercat în timpul curselor”.

Alţi doi rutieri depistaţi pozitiv, belgianul Franck Vandenbourcke şi spaniolul Alberto Contador, au aruncat vina în altă parte. Vandenbourcke a explicat că substanţa găsită asupra lui este de fapt „pentru câinele meu astmatic”, în timp ce ibericul a declarat că „friptura de vită pe care am mâncat-o conţinea clenbuterol”.

Dar probabil toate explicaţiile de până acum sunt eclipsate de cea a jucătorului francez de