În sfârşit, e alarmă la cel mai înalt nivel în legătură cu fondurile europene. Stăteam prost de la început, dar durează ceva ciclul de politici la noi, până intră ceva pe agenda de urgenţe. Adică până când se enervează Traian Băsescu, care dă ordin în jos să se facă ceva. Moment în care Emil Boc face ceva, adică numeşte pe cineva să se ocupe de problemă.
Săracii ONG-işti se agită de câţiva ani, au făcut şi o coaliţie pentru fonduri europene, au scris scrisori, au dat soluţii. Dar nu era o urgenţă. Se spunea să stăm liniştiţi, să ne uităm la sumele contractate, nu la alea chiar cheltuite. Apoi să ne uităm în jur, nici alţii nu stăteau bine când erau la vârsta noastră după integrare. Acum au rămas fără justificări. Pentru că de oriunde te uiţi stăm prost.
Care sunt soluţiile? Acum e pe agendă una mare şi tare: facem Minister al Fondurilor. Facem minister de coordonare. Avem deja multe autorităţi de coordonare care nu pot coordona pe nimeni, abia se coordonează pe sine. Cel mai bun exemplu: Secretariatul General al Guvernului. SGG e foarte bun să se ocupe de fleacuri sau să împartă vile la demnitari. Doar să fie Centrul Guvernului aşa cum au premierii puternici prin Occident nu are timp să fie. Dacă fondurile europene sunt prioritate zero şi e nevoie de coordonare, atunci la SGG ar trebui să se facă. Dar slabă speranţă. Deci, minister separat. Evident, depinde pe cine numim acolo. O să fie un om puternic politic, capabil să-i şutuiască pe alţii din alte instituţii? Atunci rezolvăm câteva probleme pe termen scurt.
Pe termen lung? Ce înseamnă pe termen lung? Cred că ar fi cazul să tragem puţin aer în piept şi să ne recunoaştem înfrângerea: exerciţiul financiar 2007-2013 e compromis pentru noi. Nu putem schimba mare lucru acum. E prea târziu. Vom şurubări puţin sistemul, vom da nişte şuturi în fund de la nivel politic înalt, vom cârpi, vom spoi, dar nu
