Ce era de demonstrat s-a demonstrat. Încasările la bugetul de stat din accizele cu ţigări au crescut cu 726 milioane de euro în mai 2011 faţă de ianuarie 2010. Este rezultatul neaşteptat de concret după şase luni de la acţiunile de stopare a contrabandei din vămi. Sursa: EVZ
Avem un prim ordin de mărime. Acum ştim clar cât a pierdut statul român, discuţiile despre contrabanda cu ţigări nu mai sunt abstracte. În ianuarie 2010, evaziunea din tutun ajunsese la cota record de 36% din totalul consumului. În mai 2011, piaţa neagră a scăzut la 11,8%.
Un nivel dezirabil în spaţiul Uniunii Europene, dar cu care nu putem accepta să convieţuim. Fiecare punct procentual de evaziune la plata accizelor către stat înseamnă 30 milioane de euro. Diferenţa de 24,2% înseamnă peste 700 milioane de euro. Bani palpabili, reali, bani care sunt, parafrazându-l pe Vanghelie. Şi care înainte nu erau, ca să terminăm conjugarea verbului "a fi".
În modul acesta concret e simplu de înţeles diferenţa dintre un stat de drept şi un stat mafiot. Corupţia a devenit subiect demonetizat, o discuţie care nu duce nicăieri, niciodată nu vezi o finalitate, o avere confiscată, nişte decenii de puşcărie şi, când bagi mâna să verifici, nici nu găseşti mai mulţi bani în buzunarul tău. Corupţia a ajuns subiect de clacă pentru că lipseau punctele de sprijin ale unei argumentaţii concrete. Acum le avem, 700 milioane de euro este un rezultat cuantificabil şi nu proiecţia unor dezbateri interminabile.
Ce face statul cu aceşti bani - dacă acoperirea unei găuri la buget îndeamnă la săparea unei alte găuri într-o nouă zonă bugetară - este altă discuţie. O administraţie atât de politizată, precum cea românească, este la fel de eficientă ca un bolnav în cămaşă de forţă dar, dacă există un motiv pentru care statul trebuie să existe, acesta este combaterea evaziunii. La ţigări, 80% din preţ îl reprezint
