Foto: Cristian Marcu La meciul de box de la Bucureşti a fost foarte clar – Lucian Bute a câştigat prin KO. Cine a pierdut? Iarăşi e clar, francezul Mendy. A mai pierdut cineva? Unii spun că Elena Udrea a pierdut, la puncte. Nu, nu o să scriu despre huiduielile pe care le-a obţinut Elena Udrea în seara meciului. Nici n-o să dezvolt ideea raportului dintre preţul plătit şi cantitatea exactă de audienţă realizată. Există oameni mai calificaţi decât mine pentru asta. Eu îmi propun să dezvolt o temă care mi se pare importantă tocmai pentru că exprimă o boală a administraţiei româneşti, pe cale să se cronicizeze.
Deşi nu sunt expert în comunicare, ştiu foarte bine că trebuie să ai un produs solid, bine gândit, înainte să te apuci să-i faci publicitate. Altfel comunici despre nimic. Ideea de a-l sprijini pe Lucian Bute să boxeze acasă, în faţa unui public de conaţionali, e generoasă şi firească. Restul desfăşurării administrativ-financiare iese din firesc.
Eu cred că demersul ministerului condus de doamna Udrea trebuia să urmărească scopul simplu şi direct: Bute să boxeze acasă. Asta înseamnă să respecţi faptul că ai un mare campion născut, din păcate, fără mari merite ale sistemului de management sportiv de acasă, să oferi românilor un spectacol bun şi să obţii, de ce nu?, beneficii colaterale de imagine.
Utilizând bani „de la stat”, doamna Udrea s-a simţit însă datoare să afişeze întreaga desfăşurare pugilistică drept un demers pentru promovarea turismului în România şi a României, în general, sub simbolul afurisitei de frunze care a făcut să curgă atâta cerneală în ultima vreme. E evident pentru oricine că cei care se uită – cu bere, suc şi popcorn –, la o gală de box nu caută idei pentru destinaţii de vacanţă. Mai mult, ce ar putea spune semnificativ o asemenea gală despre România? Că are o sală cât de cât potrivită? Că are curent electric să o lu