Italia are probleme, Irlanda a fost retrogradata la “junk”, planul de salvare a Greciei nu mai pare batut in cuie, creditorii privati nu mai vor sa isi asume nici un fel de pierderi. De abandonat euro, da? De peste ocean, ultimele stiri: SUA se zbate sa mareasca plafonul de indatorare, Bernanke ameninta cu un nou val de tiparire, economia e tot mai fragila. De cumparat euro, nu?. Nu va simtiti cumva figuranti intr-o piesa de teatru financiar, in care marii protagonisti isi pun proptele reciproc in culise desi ar trebui sa concureze serios pe scena? Cand sa fugim panicati de pe euro vin stiri proaste pentru dolar, cand sa ne refugiem de pe dolar de teama tiparului lui Ben, ni se aduce aminte iar de porcusori. Ce-i de facut?
Sa facem insa un mic ocol si sa vorbim pentru inceput despre banci, tema eterna a... ultimilor 3 ani. Oare de ce credeti ca sunt atat de greu de acceptat pierderile bancilor? Sigur, lobby-ul e un argument solid, dar reflectati putin. De ce nu poate falimenta o banca mare, din Europa sau de peste ocean? Pentru ca in acest moment, la gunoiul derivatelor de sub fiecare pres, un faliment mare se transforma in mai multe falimente mari, in cosul sistemelor bancare orice mar putred afecteaza instantaneu restul. Amintiti-va de teama de contraparte declansata dupa falimentul Lehman Brothers. Un imens castel de nisip, spoit bine de marketing si decorat cu scoici pentru “rezistenta” de grupurile de lobby, asta e sistemul bancar global. Orice piesa care se prabuseste antreneaza efectul de domino.
O vanzare agresiva de active denominate in euro ar antrena pierderi substantiale pentru banci, pierderi care s-ar transmite in sistemSi acum, inapoi la oile noastre valutare. Pendularea asta intre vestile proaste din zona euro, contrabalansate repede de vestile proaste din... SUA ar putea sa ne amuze daca nu e deja tragica. O vanzare agresiva de activ
