Drumul pe care l-a străbătut şi Ceauşescu la sosirea în Capitală, a fost descris astfel de Eugen Barbu în romanul „Groapa": „Aici, altă lume: strada largă, nepavată, mişuna de căruţe tărăneşti cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălţuite, pahare străvezii de sticlă şi borcane de lut, deasupra cărora moţăiau copiii lîngă femei în fuste lungi.
Camioane cu osii de fier hurducăiau prin gropile drumului. Căruţaşii spătoşi suduiau caii naduşiţi şi-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau maşinile pline vârf cu precupeţi veniţi de la Găieşti şi Piteşti. Deasupra automobilelor, în paporniţe, ţipau curcani şi porci legaţi cu frânghii. Larma îţi lua auzul. Priviră prăvăliile aşezate una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării şi negre; ceasornicarii, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vînzătorii, strigând şi lăudându-şi marfa; pielarii având de vânzare bocanci cu tălpile numai ţinte şi potcoave; cofetarii cu geamurile pline de acadele şi prăjituri cu fistic verde; tutungerii, fierării şi manufacturi.
Pe uşi intrau şi ieşeau ţăranii veniţi dupa târguială şi lucrătorii plini de unsoare, cu lămpi de carbid în mână, sosiţi de la muncă, gata să cumpere ce le vedeau ochii. Negustorii strigau la trecători şi-i ademeneau în prăvăliile lor întunecoase. Lânga ei, olteni încinşi cu brâie de piele, şoltici, vindeau mere iernatice, tragând la cîntar de sub priviri, sau se amestecau purtându-şi cobiliţele grele pe umeri ca jupânii adevăraţi ce se plimbau numai, privind, fumând şi înţelegându-se din ochi în faţa vitrinelor.
Rafturile îţi luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze amestecându-şi culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase, haine ţepene pe manechine de lemn; pantofi lungi şi unduiţi ca niste peşti; cuie subţiri ca acele sau groase cât lumânările, hamuri şi şei de cal, cu stele de ala
