Preşedintele Institutului Cultural Român (ICR) a detaliat, în faţa unui mare număr de oameni, activitatea instituţiei pe care o conduce. Horia-Roman Patapievici a fost invitatul special al clubului „Dilema veche“ pe iulie, care a avut loc miercuri, în Godot Café-Teatru, din Centrul Istoric al Bucureştiului.
Succes neaşteptat pentru această ultimă ediţie „de vară" a ciclului de întâlniri al „Dilemei vechi" (acestea vor lua o pauză până în septembrie). Încăpătoarea sală a cafenelei Godot din Blănari nu mai avea niciun loc liber, atât jos cât şi la balcon, pentru cei care au venit după ora de începere a evenimentului (printre personalităţi, s‑au aflat cosmonautul român Dumitru Prunariu şi scriitoarea Ioana Pârvulescu). În plus, la un moment dat, cei prezenţi au fost anunţaţi că întâlnirea „Dilema veche" este urmărită pe internet de un număr record de vizitatori. Nu mai puţin de peste 2.000 de oameni urmăreau live dezbaterea, iar numărul acestora era în creştere.
Eventualele temeri că subiectul ar fi prea „tehnic" sau lipsit de interes pentru publicul larg au fost spulberate de farmecul conversaţional înnăscut al celor doi interlocutori, de rafinamentul şi civilitatea discursului lui Patapievici, secondate de graţia şi abilitatea moderatorului Mircea Vasilescu. În esenţă, invitatul a făcut un bilanţ al activităţii institutului pe care-l „păstoreşte" cu succes de peste şase ani şi al cărui buget anual nu depăşeşte 8-10 milioane de lei (de 30 de ori mai mic decât al Ministerului Culturii).
Patapievici a prezentat modul în care el şi echipa sa au „schimbat faţa" acestei „falange" culturale a statului român, transformând „prăfuita" instituţie moştenită de la Iliescu şi Buzura (când a activat sub denumirea de Fundaţia Culturală Română) într-o reţea modernă de centre culturale, similară cu cele ale marilor ţări civilizate europene. Modelul instituţional