Atât comunicatul DNA – cât e el de succint – cât şi lipsa de reacţie a ministrului Borbely până în momentul când scriu aceste rânduri, nu sunt de bun augur pentru cel care era considerat „omul nr. 2” din UDMR, şi care avusese şanse mari să devină chiar preşedintele partidului.

Probabil că unii dintre colegii ministrului Mediului – atât din Guvern, cât şi din Alianţă - îşi dau coate şi râd pe înfundate: uite la ce se preta ăsta! La 20.000 de euro! Şi probabil că au dreptate: „tunurile” date de reprezentanţii actualei puteri sunt de milioane, nu de câteva prăpădite de salarii medii pe economie.

Aş spune că lovitura – în cazul în care acuzaţiile se vor confirma – este mai puţin dură pentru Borbely Laszlo, cât pentru formaţiunea din care face parte. UDMR-ul avea orgoliul de a fi, printre formaţiunile politice româneşti, o excepţie şi în materie de corupţie. Practic, nici un membru marcant al UDMR nu a fost suspectat de manevre ilicite, cu atât mai mult cu cât reprezentanţii săi s-au regăsit constant, în toate guvernele din 2005 până în prezent. Cu atât mai mare este surpriza ca un tip de calibrul lui Borbely – ocupant al mai multor portofolii ministeriale importante, beneficiare ale unor substanţiale fonduri europene – să pice pentru un „mizilic” – pentru că astfel de operaţiune de amenajare a câte unui „cuibuşor” locativ intră în practica curentă a „micului trafic” de influenţă.

Comunicatul DNA nu vine nici el aşa, tam-nesam. Cercetarea a fost una de durată, iar implicarea ministrului era cunoscută în cercurile puterii. Ea a fost aruncată pe piaţă exact în momentul în care neînţelegerile dintre liderii PDL şi cei ai UDMR au devenit conice. Regionalizarea şi Legea Minorităţilor sunt pietrele de încercare ale unei guvernări ce riscă să se rupă în orice moment. Acum, însă, iniţiativa trece din mâinile UDMR în cele ale preşedintelui, care se vede astfel în