Salvarea presei de calitate poate veni din texte de calitate. Nicio ştire TV redusă la o burtieră şi niciun «vezi aici!» de pe internet care îţi dezvăluie ce vrei să afli doar după un click nu le poate concura.
De ce 128 de pagini? Şi pentru care motiv cel mai mare ziar naţional din istoria presei autohtone a ales să vadă lumina tiparului la sfârşitul unei săptămâni dintr-un miez torid de vară?
„Weekend Adevărul" e de două ori mai cuprinzător decât cotidianul care apare de luni până vineri deoarece am descoperit, mult după Jerry Seinfeld, cât e de uimitor că toate ştirile şi poveştile pe care vrem să le oferim cititorilor încap exact în 128 de pagini. Avem şi o versiune scurtă: „Weekend Adevărul" e mai mult decât un ziar obişnuit, întrucât acoperă două zile de apariţie - sâmbătă şi duminică. Structura celui mai gros ziar e simplă. Are o zonă de actualitate de 32 de pagini, ceea ce îl legitimează ca pe un cotidian de zi cu zi, şi, în interior, 96 de pagini pentru sfârşitul săptămânii, sub genericul „Weekend plăcut!".
Fără să reinventăm vreo roată, ne-am dorit ca ediţia de weekend a „Adevărului" să fie cam în felul în care Pulitzer îşi caracteriza o publicaţie cumpărată în 1883: „Un ziar care nu e doar accesibil, ci şi strălucitor, nu numai strălucitor, ci şi mare, nu doar mare, dar şi profund democratic".
Aşa s-a născut ziarul complet. L-am numit astfel atât pentru consistenţa care îl face unic pe piaţa autohtonă, cât şi datorită faptului că include pagini de „Weekend plăcut!", în fapt, un hebdomadar detaşabil, deghizat în ziar şi destinat să fie ghidul celor două zile libere. Lansăm acest produs bazându-ne pe cea mai mare echipă editorială a presei de calitate din România, precum şi pe contribuţiile revistelor din cea mai redutabilă fabrică de conţinut tipărit de la noi.
În ansamblul său, „Weekend Adevărul" e de luat şi la cafea, ş
