Ultima monstruozitate ieşită din laboratoarele Sistemului este faptul că Victor Ponta se prezintă pe sine şi pe Crin Antonescu drept cavaleri ai luptei împotriva „Sistemului securist'' patronat de Traian Băsescu. Când Winston Smith trebuie să modifice trecutul în acord cu noile decizii ale Partidului (Socialist), el decupează articole din ziare vechi şi le înlocuieşte cu versiuni aduse la zi. Documentele şi ziarele vechi sunt aruncate într-o aşa numită Gaură a Memoriei şi ajung într-un furnal uriaş aflat în adâncurile Ministerului Adevărului. Din trecut nu mai rămâne nici cenuşa, ne spune Orwell.

Politician de extracţie „Ingsoc'', Victor Ponta are neruşinarea să se înfăţişeze în faţa naţiunii în haine noi-nouţe de guerrillero anti-Sistem şi, încă şi mai neruşinat, anti-Securitate, şi ne cere să îl credem şi să îl acceptăm ca şi cum întregul trecut - al său şi al partidului său - ar fi dispărut instantaneu într-o gaură a memoriei pentru a fi mistuit de flăcările cine ştie cărei instanţe voiculesciene a adevărului.

Oricine îndrăzneşte să strige că împăratul este gol, oricine îndrăzneşte să refuze să accepte această realitate contrafăcută, oricine îndrăzneşte să îşi amintească este calificat imediat drept „vândut'', „slugă a lui Băsescu'', „fascist'', „mercenar rapace''. Eşti trecut imediat în categoria „tismănenilor şi mihăieşilor'', o categorie subumană se pare, de care trebuie să te ţii deoparte ca să nu te contaminezi de ceva teribil.

Din fericire, nu suntem în „1984'' şi putem încă să rostim adevărul, cu riscul de a intra în colimatorul Poliţiei Gândirii de la Antene şi RTV cu „profesioniştii'' lor cu tot. Din fericire, putem să ne amintim. Iar dacă e vorba despre Victor Ponta, atunci memoria îl arată drept una dintre cele mai oportuniste, mai conformiste şi mai obediente figuri care au trecut vreodată prin dezolantul peisaj politic românesc. @