Nu mai cred de multă vreme în feţi frumoşi, în tricuriciul pădurii ori în îngeri sosiţi pe aripi de vânt să ne mântuiască.

Însă, trebuie să recunosc, mi-a plăcut acţiunea de la sfârşitul săptămânii trecute de împărţire a pliantelor cu "caracatiţa corupţiei brăilene". Îmbrăcată aparent în hainele idealiste ale unei campanii civice de demascare a maşinăriei transpartinice care conduce Brăila de ani buni, acţiunea de distribuire de manifeste antisistem are ceva romantic, chit că, dacă mă gândesc la manifeste, îmi vin în minte mai întâi lecţiile de istorie de dinainte de revoluţie, cele cu "eroii" comunişti aflaţi în ilegalitate. Fireşte că aerul romantic dispare dacă luăm în calcul cifrele din spatele unui asemenea demers. Peste 100.000 de pliante tipărite pe hârtie de calitate superioară, zeci de maşini şi sute de voluntari arată dimensiunea unei construcţii în care demersul angelic, dezinteresat, de purificare a Brăilei îşi pierde din consistenţă. Cine - în plină criză economică - are de tocat sute de milioane în acest mod fără să se gândească la aceşti bani ca la o investiţie? Iată o întrebare legitimă la care, aparent, nimeni nu are un răspuns. Liberalii prezenţi cu poză, nume şi prenume în pliantul cu pricina au scăldat-o zilele trecute într-o conferinţă de presă ferindu-se să arate cu degetul într-o parte sau alta. La fel a făcut şi baronul PSD, acum vreo lună, vorbind despre nişte "puţoi de-ăştia care au venit să revoluţioneze Brăila". De cine se tem, de fapt, politicienii brăileni şi numele cui se feresc să-l rostească? Toate firele duc, în fond, la o singură persoană - şi o să-i spun numele acum, în speranţa că jocurile de culise se vor încheia, iar cel în cauză îşi va asuma şi expune proiectul politic, în cazul în care are aşa ceva. Numele său este Sergiu Diacomatu. Întors la Brăila la bordul unui ONG implicat în diverse proiecte sociale, culturale