Era un banc, pe vremuri, cu doi bătrînei care merg zgribuliţi sub ploaie. „Iar plouă“, zice unul cu obidă. „Da, măi, fir-ar mama lor de comunişti“. Aşa-i acum cu Funeriu. Dacă se copiază la examene – el e de vină, c-a ajuns şcoala de rîsul lumii. Dacă nu se copiază şi copiii nu iau examenul – tot el e vinovat că i-a stresat. Aceiaşi jurnalişti care, de ani de zile, deplîng soarta învăţămîntului românesc, decăderea lui din ce în ce mai accelerată, aceiaşi care, în fiecare an, cereau pedepsirea profesorilor care permit copierea la examene, care demonstrau că se vînd subiectele cumpărîndu-le ei înşişi în preziua examenului – acum sar la beregata ministrului pentru că, în sfirşit, a impus un bacalaureat mai cinstit. În treacăt fie spus, judecînd după calitatea unora dintre studenţii mei, printre cei mai răsăriţi absolvenţi de liceu, totuşi, cred că procentul de promovare de anul acesta e, încă, prea mare. De zile întregi, asist la o isterie colectivă, abil întreţinută de mass-media şi de opoziţie (o înţeleg: asta-i treaba ei, să pună tunurile pe guvern). Ce mă miră este intrarea în hora asta de ţaţe arţăgoase a unor intelectuali în care aveam toată încrederea. Oare ce-i mînă în luptă? Păcat. Poate că acum se va începe, în sfîrşit, ceea ce trebuia făcut de multă vreme. Schimbat programe şi manuale, în primul rînd. Dar nu-i de ajuns. Dacă acceptăm că bacul e prea greu pentru unii, ar trebui să acceptăm şi că nu toţi trebuie să facă liceul, poate că unele licee ar trebui transformate în şcoli profesionale. Am predat şi eu la un liceu industrial în tinereţe, cunosc pe propria piele disperarea care-l cuprinde pe un profesor atunci cînd nu are într-o clasă decît unul, maximum doi interlocutori; totuşi, ce rost are să creăm, artificial, clase de mate-info în liceele industriale, doar ca să avem noi satisfacţia de a preda un manual mai de soi, cînd e clar că elevii aceia