"Femeia din faţa mea isi freacă picioarele unul de altul, a nerabdare. Eu tac de cateva minute, ma uit pe nicaieri si repet mecanic in gand un fragment dintr-o melodie "Are ochi de ciocolata/Si priveste uite-asa/Cand iese ea pe strada/Toti se uita dupa ea.... Asteptăm nota de plată pentru ca intalnirea asta fara niciun rezultat concret e aproape de final - in fond, parca m-am obisnuit cu tatonarea, cu scanările, cu intrebarile mesteşugite la care eu trebuie sa raspund abil (...). Si ma apuc sa scriu - o fac pentru ca mi-am facut obisnuinta de a cauta prin mine. Nu stiu daca asta e bine sau rau. Stiu doar ca atunci cand realitatea ma nemultumeste, pentru ca e stupidă si spălăcită, intru in mine insumi si cotrobăi pe acolo. Scot din sufleteşti cufere amintiri, trairi, senzatii pe care le scutur de praf, le cântăresc, apoi le bag la loc asa cum erau....E aşa, ca un joc...", scrie Mircea Radu pe pmircescu.blogspot.com
"Femeia din faţa mea isi freacă picioarele unul de altul, a nerabdare. Eu tac de cateva minute, ma uit pe nicaieri si repet mecanic in gand un fragment dintr-o melodie "Are ochi de ciocolata/Si priveste uite-asa/Cand iese ea pe strada/Toti se uita dupa ea.... Asteptăm nota de plată pentru ca intalnirea asta fara niciun rezultat concret e aproape de final - in fond, parca m-am obisnuit cu tatonarea, cu scanările, cu intrebarile mesteşugite la care eu trebuie sa raspund abil (...). Si ma apuc sa scriu - o fac pentru ca mi-am facut obisnuinta de a cauta prin mine. Nu stiu daca asta e bine sau rau. Stiu doar ca atunci cand realitatea ma nemultumeste, pentru ca e stupidă si spălăcită, intru in mine insumi si cotrobăi pe acolo. Scot din sufleteşti cufere amintiri, trairi, senzatii pe care le scutur de praf, le cântăresc, apoi le bag la loc asa cum erau....E aşa, ca un joc...", scrie Mircea Radu pe pmircescu.blogspot.com
