Cristian Tudor Popescu (54 de ani) vorbeşte despre şcoala care l-a format şi crede că performanţele slabe de la Bac se explică prin faptul că elevii de azi au pierdut „simţul datoriei“.

Cristian Tudor Popescu iubeşte şcoala. Unul dintre cei mai importanţi gazetari ai României post-decembriste, faimos pentru studiile de inginerie şi alintat de jurnalişti şi cititori deopotrivă drept „CTP", el are amintiri extrem de calde şi despre profesorii săi din liceu, despre felul în care a fost „fraierit" de un coleg de şcoală primară să dea o jucărie pe nişte poze cu Kremlinul ori despre „zidul şcolii" la care a învăţat de unul singur să dea în mingea de tenis. CTP îşi aminteşte şi că în liceu era „un personaj pitoresc", care nu învăţa „decât ce avea chef", dar califică drept „un subiect dureros" faptul că fiul său cel mic n-a putut intra în Bacalaureat din cauza unor corigenţe. Îi sfătuieşte pe alţi părinţi aflaţi în situaţii similare să „iasă din tragedie".

Ce mai înseamnă şcoala, ca instituţie, în societatea românească?

Din păcate, pentru mulţi, şcoala este o corvoadă căreia nici măcar nu-i întrevăd sensul. Există o fractură, care s-a accentuat în aceşti ani

post-revoluţionari, între şcoală şi viaţă. În perioada ceauşistă au încercat rezolvări ridicole: practică în producţie, studenţi trimişi pe şantiere ori la cules porumb. Între timp s-a dizolvat şi un sentiment care încă mai funcţiona pe vremea mea, acum 20-30 de ani. Sentimentul de jenă, de datorie faţă de părinţi. Tânărul învăţa pentru că simţea probabil că în felul acesta munceşte şi el pentru mâncare, haine, locuinţă.

Pentru dumneavoastră, la nivel personal, ce înseamnă?

Foarte mult. Eu însumi sunt şcolar, de trei ani sunt student în ciclul trei. Lucrez la un doctorat care se încheie în septembrie, la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică. E şi mai p