Prima orezărie din România a fost înfiinţată în secolul al XVIII-lea în localitatea Partoş, judeţul Timiş, iar în 2002 a fost preluată de Georg Bardeau, descendent al familiei de Habsburg. Orezăria din Banat este singura din ţară alimentată cu apă fără a se folosi pompele. Apa se revarsă controlat din râul Bârzava, unde se întoarce când se golesc parcelele.
Prima orezărie din ţară datează de pe vremea Mariei Terezia, de prin mijlocul anilor 1700. Întinse pe sute de hectare, culturile de orez se află în apropierea graniţei cu Serbia, în localitatea Partoş, judeţul Timiş. Privite de sus, neobişnuitele parcele inundate arată ca un labirint, prin care şerpuiesc sute de kilometri de canale cu apă.
Cultivarea orezului de Banat a devenit profitabilă datorită unei lucrări ingenioase făcute de unii italieni în secolul XVIII-lea. Apa de care are nevoie orezul este captată prin gravitaţie din râul Bârzava, astfel că dispare consumul de energie necesar pentru pompe. Irigarea culturilor nu costă niciun ban, câştigurile fiind de patru ori mai mari decât investiţiile. „Închidem stăvilarele, le reglăm, iar apa intră pe canalele de alimentare care inundă parcelele de orez. Orezul are nevoie de multă apă.
Când trebuie indundat câmpul se dă drumul controlat la apă. Apoi, parcelele cu orez sunt golite de apă, care se revarsă înapoi în râul Bârzava. Orezului îi place căldura. Nu-i place frigul. Apa trebuie să fie cât mai caldă şi e important să aibe îngrăşămite şi ierbicide, altfel este sufocat de buruieni", a declarat Ion Horvath, unul dintre puţinii specialişti în orezărie din ţară.
Rudă cu Regele juan carlos
Pe vremea comunismului, orezăria din Timiş a aparţinut de IAS Banloc, care producea pentru piaţa internă orezul de Banloc. Când a venit vremea privatizării orezăriei, primul interesat de această afacere a fost contele austriac Georg B
