Ca să avem imaginea amplorii eforturilor depuse, trebuie să ştim că moştenirea muzicală toduţiană este suficient de amplă şi de diversificată ca să tempereze elanurile nesusţinute de competenţă. Dar şi de o anumită doză de încăpăţânare. Să reţinem faptul că Fundaţia Sigismund Toduţă (care funcţionează în casa în care a locuit maestrul, acum Casa memorială Sigismund Toduţă) are în custodie 150 de manuscrise, care însumează peste 300 de compoziţii muzicale (gândite separat sau în cicluri) şi scrieri care privesc geneza acestora. În total, este vorba despre cca. 5.700 de pagini, care trebuia să fie scanate. Lor li se mai adaugă aproximativ altă mie de pagini cuprinzând scrierile sale muzicologice, care urmează să fie supuse aceleiaşi migăloase operaţii. Practic, cum s-a lucrat? Muzicologul Mihai Ghircoiaşu, cel care care, în ultimii 15 ani, şi-a legat destinul şi de realizarea acestui proiect ce părea multora, la început, fantezist, îşi rememoreză derularea sa:
- După îndelungi discuţii, grele întrebări asupra viitorului manuscriselor, am găsit răspunsul! Am pornit cu o echipă de trei persoane, fiecare cu sarcinile sale speciale în derularea proiectului. Mai întâi, Constanţa Cristescu, muzicolog format la Cluj, a elaborat o nouă clasificare a creaţiei compozitorului, pentru a exista un plan limpede de abordare a tuturor lucrărilor manuscrise. Astfel, s-a început cu muzica corală, avându-se în vedere, succesiv, creaţia liturgică bizantină şi pe filieră occidentală, apoi corurile mixte, corurile de inspiraţie folclorică, pe versurile unor diferiţi poeţi şi cele pentru copii. Au urmat liedurile, muzica instrumentală de cameră, muzica vocal-simfonică, muzica simfonică şi concertantă. Odată planificarea făcută, tânăra Ana Maria Bularca, licenţiată în istorie şi masterandă în biblioteconomie, dar cu accentuate preocupări muzicale, a realizat treptat, cu mare r
