Romanul britanicului A.D.Miller, care a apărut simultan la Londra şi la Bucureşti şi este cartea de debut a acestui scriitor editor al celebrului "The Economist", începe cu un motto intrigant. "Ghiocel" înseamnă, în argoul moscovit, un "cadavru îngropat sau ascuns în troienele de zăpadă, care iese la iveală doar la dezgheţ". Motto-ul explică, de fapt, şi titlul originar al romanului, în tălmăcirea românească această apropiere/trimitere dispărând. A.D. Miller a fost, vreme de trei ani, între 2004 şi 2007, corespondentul revistei sale la Moscova şi presupunem că ştie ce spune.

Cartea este, într-o măsură, un roman de dragoste, în altă măsură, un thriller. Englezul nostru ajuns la Moscova întâlneşte la metrou două superbe rusoaice, care par cam pierdute în lume, se oferă să le ajute, una dintre ele îi cade cu tronc şi se porneşte tăvălugul. Englezul e târât într-o lume pe care n-o ştia, a corupţiei, disperării şi obsesiilor sexuale ale noii Rusii, în care nimic nu este ce pare a fi, iar noii îmbogăţiţi trec peste cadavre ca să-şi atingă scopurile. "Ghiocelul" despre care vorbeşte autorul în motto-ul romanului apare firesc într-o lume în care crima se numără printre mijloacele de persuasiune. Eroul le ajută involuntar şi inconştient pe rusoaice să lase pe drumuri o bătrână căreia i se fură apartamentul, periclitează afacerile firmei pentru care lucrează angajându-se într-o afacere cu un escroc, el însuşi le împrumută femeilor o mare sumă de bani pe care, evident, o pierde.

Vrea, la final, să afle de ce i s-au întâmplat toate astea. Întreabă: "De ce m-aţi ales pe mine?" "Ne-ai privit prea mult, Kolia. La metrou. Noi văzut că eşti uşor. Avut alte posibilităţi. Dar apoi văzut că tu eşti avocat. Asta a fost pentru noi foarte interesant, foarte util. Şi străin fost bine. Dar putea fi altcineva. Avut doar nevoie de cineva în care eu putut încrede. (...) A f