Cine crede că în ţara aceasta s-a furat aşa cu ghiotura, s-au făcut “combinaţii” în neştire fără să observe cineva, se înşală amarnic. Serviciile secrete au notat scrupulos tot, până la ultima scobitoare! Din păcate, ele doar informează, iar factorul politic, presiunea la care sunt supuse nu fac lucrurile să meargă firesc. M-am convis încă o dată de acest lucru după ce am citit lucrarea generalului Aurel I. Rogojan, “Fereastra serviciilor secrete”, apărută recent la prestigioasa editură Compania. Rogojan, care e respectat de “băieţii din servicii” pentru că este un om de o capacitate rar întâlnită, care frizează genialitatea, nu-i un orişicine. Aurel I. Rogojan a lucrat, începând din 1970, în Securitate, ocupând funcţii dintre cele mai importante, inclusiv cea de şef de cabinet al generalului Iulian Vlad. După 1989 şi pâ-nă în 2006, a continuat să conducă importante compartimente în SRI. Să fii 36 de ani în serviciile de informaţii, şi încă la vârf, nu-i de ici, de colo.
Ei bine, lucrarea generalului - pe care, culmea, îl cunosc - spune, fără a intra în amănunte fine sau detalii, ce-am păţit după 1989. O face însă inteligent, pentru că asta este legenda, dar şi jurământul ofiţerilor: să nu trădeze până la moarte! Cititorul avizat, dar şi cel care a trăit acele evenimente, înţelege imediat care a fost rolul lui Ion Iliescu în stagnarea României, ce s-a întâmplat la mineriade, ce a făcut în realitate Virgil Măgureanu. Dar cel mai important lucru cum s-au îmbo- găţit unii şmecheri. Rogojan ne demon-strează că totul se ştie! Oricât au vrut unii să-şi acopere urmele, n-au reuşit! Şi vor plăti odată şi odată!
