Cea mai mare parte a datoriei publice a SUA este în mâinile cetăţenilor americani care beneficiază indirect de această situaţie prin încasarea dobânzilor primite anual de la guvernul american. SUA nu vor intra în colaps financiar atât timp cât dolarul rămâne valuta globală. Iar guvernul va continua să împrumute atât de la investitori şi actori locali cât şi de la partenerii globali precum bănci britanice sau guvernul chinez.

O problemă complementară crizei economice americane s-a făcut resimţită pe la sfârşitul anului 2009: creşterea rapidă a datoriei publice din Statele Unite. Pe scurt, mai mult de 500.000 de americani îşi pierdeau slujbele în fiecare lună, ceea ce a afectat direct sumele de bani pe care guvernul american trebuia să le cheltuiască anual - de exemplu, pe asigurarea medicală publică sau ajutorul de şomaj.

De asemenea, sumele de bani plătite de americani pe taxe şi impozite s-au micşorat semnificativ, în vreme ce milioane de americani au trimis documentele de faliment financiar individual (adică nu au plătit nicio taxă pe anul respectiv, în ciuda faptului că au obţinut un anumit venit). Când bugetul anual al guvernului este complet dependent de capacitatea sa de a strânge şi de a beneficia de impozitele colectate anual se poate observa uşor cum criza economică şi datoria publică sunt intim conectate.

În ciuda tuturor acestor complicaţii, în calitatea mea de rezident al statului Illinois, nu am avut niciodată vreun sentiment de anxietate cu privire la creşterea datoriei publice. Iar cei mai multi cetăţeni americani se află în aceeaşi situaţie. Iar motivele sunt cât se poate de clare. În primul rând, majoritatea datoriei publice a SUA este finanţată de americanul de rând, care deţine acţiuni şi obligaţiuni. Mai exact, 75% din cele 14 trilioane pe care guvernul le-a împrumutat provin din astfel de activităţi economice finanţate de