Perioada "Războiului Rece" a adus cu sine o serie de restructurări şi în ceea ce priveşte ponderea protagoniştilor "frontului secret". Astfel, după ce îl dominaseră ca Mari puteri, serviciile de spionaj engleze, germane, franceze au trecut în "umbra" confruntărilor dintre KGB şi CIA, principalele lor acţiuni fiind mai ales defensive, de natură contrainformativă, în vreme ce s-au afirmat noi lideri ai spionajului, cum au fost serviciile est-germane, israeliene, chineze.
Marea Britanie
Sinuciderea unui agent
Această modificare a fost evidentă mai ales în ceea ce priveşte serviciile de informaţii/contrainformaţii britanice, MI5 şi MI6. Astfel, numărul şi eficienţa agenţilor care activau pentru Albion s-au diminuat simţitor. Este drept că printre ei s-au numărat personalităţi ilustre, cum a fost David Cornwell, care, sub pseudonimul de John Le Carré s-a afirmat ca autor de romane de spionaj. Sub acoperire diplomatică, el a activat în diverse ţări, ceea ce i-a facilitat dobândirea unei experienţe pe care a folosit-o în romanele sale. Totuşi, el îşi încredinţează cititorii că "Nimic din ce am scris nu este autentic".
Este adevărat că spionajul englez a beneficiat de "serviciile" unor agenţi dubli sovietici, cum a fost colonelul Oleg Penkovski din GRU care, deziluzionat de sistemul sovietic, îşi oferă colaborarea spionajului britanic. Între altele, informaţiile conţinute în cele 5.000 de documente pe care le-a transmis serviciului secret britanic au contribuit la declanşarea "crizei rachetelor" (1962). Dar nici acest abil agent nu a scăpat de "mâna lungă" a KGB, el fiind în cele din urmă demascat şi probabil se sinucide în închisoare.
Spionaj la cel mai înalt nivel
Mai activ a fost contraspionajul britanic, cu atât mai mult cu cât a trebuit să facă faţă, e drept cu destulă întârziere, unei ofensive la "cel mai înalt nivel", de
