Fojgăiala omenească din oraşul de pe Bega din urmă cu două veacuri are în turbulenţa ei matinală mulţi dintre cei care lucrează în sectorul terţiar, cum se spune în lumea globalizată. Adică cei de prin prăvălii, dughene, meseriaşi de toate felurile, chiar şi lustruitorii de pantofi din staţia de diligenţă. Instituţiile vremii încearcă să-i strunescă, să-i ţină sub control şi să limiteze munca la negru. Dovada o găsesc în fişa din Fondul Deleanu cu numărul 3729 în care„Forul comercial Handelsgremium anunţă toţi negustorii că sînt obligaţi să comunice acestui for atît angajarea, cît şi plecarea din serviciu a tuturor ucenicilor, practicanţilor: vînzători, contabililor angajaţi, (în caz) contrar certificatele acestora nu vor fi vizate şi patronii vor plăti o amendă. ÎnTmsw.Hg.1856; 266“. Lautréamont aşază umbrela pe maşina de cusut. Procedăm asemenea cu fişele noastre. Amestecul de naţii şi meserii stau alături cu ofertele de sorturi de brînzeturi şi vinuri. Printre ele găsim inclusiv pelinul: „M. Siebenhaor vinde brînză Lipton şi vermut rascian (pelin?) ÎnTmsw.Hg.1856;248“ (fişa 7683). Trebuie să mărturisiesc că paranteza şi semnul întrebării sînt ale doamnei Deleanu. Ne întrebăm (hermeneutic!) de ce anume una. De ce anume cealaltă. Zicem aşa: semnul întrebării a fost provocat de „vermutul rascian“, mai precis de denominativul calificativ care însoţeşte băutura: rascian se poate traduce prin vorbele Рашки стил / raški stil, Rascian style şi se referă, în acest caz, la arhitectura medievală sârbească din vremea gloriosului voievod Ştefan Nemania dar şi a urmaşului său regele Стефан Драгутин, Ştefan Dragutin care s-a dus la Domnul în capul primăverii, în luna martie, ziua 12, anul 1316. (http://en.wikipedia.org/wiki/Rascian_architecture). Pe timpurile marelui comandir Eugeniu de Savoia rascienii erau, în accepţiunea gloriosului tron al Kakaniei, atît românii, cît