În aceste prime numere ale anului 1961 se vede şi un interes sporit faţă de problemele culturale ale străinătăţii, chiar dacă în continuare pe principiul căutării cu orice preţ a defectelor din sisteme culturale occidentale, cîteodată cu un curios efect de oglindă, aşa cum se întîmpla în articolele mai vechi despre cenzura literară în Spania franchistă contemporană. Iată acum un articol despre „ce se întîmplă în cultura americană”, un articol semnat de un scriitor american, Carl Marzzani şi publicat pe ultima pagină a numărului 2. Textul are subtitlul: „Articol scris pentru Gazeta literară”. (...) Scriitorul american povesteşte (...) pentru Gazeta literară din România anului 1961 despre represiunea politică şi economică din Statele Unite. Despre discriminarea făcută faţă de scriitorii cu vederi de stînga, făcute sau nu publice şi despre imperativul economic al reclamelor care întrerup piesele de teatru difuzate la televiziune. Piesele se scriu deja, precizează americanul, cu aceste pauze prevăzute în scenariu. Boala de care suferă scriitorul american este şi aceea a succesului, al cărei virus este editorul. Editorul, atunci cînd îşi dă seama de potenţialul unui scriitor, îl împinge înspre subiecte frivole şi astfel îl distruge. Exemplul oferit: Norman Mailer. Articolul e astfel plin de informaţii de acest fel, de concluzii prompte, de îngrijorare. Nu este prezentată, nici măcar timid, vreo latură pozitivă a literaturii americane şi a sistemului în care ea funcţionează în acel moment. Nu se precizează nici dacă scriitorul american care trimite articolul Gazetei literare este cunoscător de limba română sau dacă nu, cine a tradus textul său în româneşte.

Corespondenţa străină a acestor prime numere este completată cu un text de Hemingway preluat dintr-o revistă franceză, în care acesta îşi exprimă întreaga „solidaritate cu revoluţia cubană”, iar ca semn al un