Cu nişte ani în urmă (să tot fie vreo zece), la solicitarea unei edituri bucureştene, am conceput un afiş menit să reprezinte respectiva instituţie la târgul Gaudeamus. Izbutită sau nu ca unealtă publicitară, schema plastică a posterului era următoarea: un copil se suia pe un computer (cu monitor cu tot), ca să ajungă la o carte aflată pe raftul de sus al unei biblioteci. Imaginea - o fantasmă personală - era menită, în capul meu, să vorbească despre faptul că, în zilele noastre, cel puţin, calculatorul nu va izbuti să rămână altceva decât un simplu adjuvant în procesul lecturii şi că minunea numită carte tipărită va continua să fie căutată cu înfrigurare.
Iată însă că, într-un ritm mai drăcesc decât mi-aş fi putut închipui, lucrurile par să se întoarcă cu susul în jos. Am văzut, de curând, raportul doamnei Ann Mack, director de trendspotting în cadrul uneia dintre cele mai mari agenţii de publicitate din lume, JWT. Vorbind despre tendinţele anului 2012, domnia sa spune: "Fetişizarea obiectelor arhaice, demodate constituie o mişcare ce se cere supravegheată îndeaproape." Şi adaugă că, în momentul de faţă, îşi împrospătează imaginea apartamentului personal. Cum? Între altele, făcând din stive de cărţi picioarele unei mese. Pe blatul de sticlă de deasupra, doamna Mack îşi aşază în mod curent Kindle-ul şi se pune pe citit cărţi în format electronic.
Una peste alta, Mack the Knife ştie ce spune. Ca să rămână funcţională, cartea de hârtie e pe cale să devină un obiect de design sau o sursă de delectare senzorială. Din ce în ce mai mulţi americani cu bani apelează la designeri specializaţi să le construiască biblioteci uriaşe. Bennet Weinstock, un decorator din Philadelphia îşi ia materia primă de la anticariatele londoneze: cărţi legate în piele, cu cotoare daurite. "Anumiţi clienţi insistă ca volumele să fie în limba engleză, spune el, astfel încât să dea