O carte despre România care s-ar putea să-i fi scăpat preşedintelui Băsescu. O semnalez consilierului care-i povesteşte o dată pe lună cîte un vers din Levantul. A scris-o în 1938 un englez, care pe deasupra era un sir, după o călătorie de patru săptămîni prin România Mare, cu un an înainte. În general e de bine, totuşi englezul are cîteva scăderi şi omisiuni regretabile: se exprimă suspect de favorabil despre casa regală a României şi despre educaţia primită de viitorul Mihai I. Se opreşte la toate mănăstirile, ignorînd hanurile.

Scrie cam mult despre ţigani, ceea ce ar putea crea confuzii şi azi. În trecere prin Dobrogea, n-a menţionat satul în care urma să se nască actualul preşedinte. Pe litoral, le face reclamă bulgarilor, fiindcă n-a anticipat că vor lua înapoi Balcicul, cu tot cu vila reginei Maria, în timp ce despre Constanţa scrie doar cîteva vorbe. Puncte bune – îi displace şpriţul şi e de părere că românii ar trebui să mai lucreze la vinurile lor, care sînt bune, dar nu grozave. Continuarea e aici.

O carte despre România care s-ar putea să-i fi scăpat preşedintelui Băsescu. O semnalez consilierului care-i povesteşte o dată pe lună cîte un vers din Levantul. A scris-o în 1938 un englez, care pe deasupra era un sir, după o călătorie de patru săptămîni prin România Mare, cu un an înainte. În general e de bine, totuşi englezul are cîteva scăderi şi omisiuni regretabile: se exprimă suspect de favorabil despre casa regală a României şi despre educaţia primită de viitorul Mihai I. Se opreşte la toate mănăstirile, ignorînd hanurile.

Scrie cam mult despre ţigani, ceea ce ar putea crea confuzii şi azi. În trecere prin Dobrogea, n-a menţionat satul în care urma să se nască actualul preşedinte. Pe litoral, le face reclamă bulgarilor, fiindcă n-a anticipat că vor lua înapoi Balcicul, cu tot cu vila reginei Maria, în timp ce despre Constanţa scrie do