UE plănuieşte o revizuire a politicii sale în domeniul pescuitului pentru a împiedica extincţia mai multor specii de peşte. Dar greutatea lobby-urilor industriale şi viziunea îngustă a unora dintre statele membre vor îngreuna considerabil această sarcină.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.
Dacă ne-am baza numai pe peştele pescuit în apele britanice, am rămâne fără el în două zile. Atlanticul de Nord era odinioară una dintre cele mai productive regiuni maritime ale planetei. Acum, deşi Europa are una dintre cele mai mari flote de pescuit din lume, ea este nevoită să importe două treimi din peştele pe care îl consumă. În loc de producţie record, avem recordul pescuitului excesiv, care afectează trei sferturi din populaţiile de peşte din Europa.
Într-o lume din ce în ce mai lacomă de proteine, şi în special de carne sănătoasă de peşte, este deja criminal. Dar în plus, noi şi plătim pentru privilegiul acestor greşeli de gestionare. Fără subvenţiile din banii contribuabililor, o mare parte din industria europeană a pescuitului s-ar prăbuşi. Noi plătim în jur de un miliard de euro pe an pentru a o ţine pe linia de plutire, din care jumătate se duc în Spania.
Totul ar putea fi foarte diferit. Într-o lume perfectă Europa ar profita de pe urma peştelui său, câştigând bani din impozitarea marilor capturi făcute de către o industrie sănătoasă. Apele europene ar arăta precum cele din jurul Americii, Noii Zeelande şi Australiei, unde cotele bazate pe date ştiinţifice de încredere au făcut să crească şi profiturile şi stocurile de peşte.
Dr. Rainer Froese, de la Institutul Leibniz pentru Ştiinţe Marine, calculează că, dacă Europa ar urma aceleaşi principii ştiinţifice, în termen de patru sau cinci ani profiturile ar creşte, stocurile de peşte s-ar cvadrupla, iar capturile ar creşte cu 60
