Cartea Avatarurile unei vieţi a dlui dr. Sebastian Nicolau vorbeşte despre cum poţi trăi când există conştiinţe care încearcă insistent să îţi impună propria concepţie. Despre înţelesurile existenţialiste şi trecerea de la „posibilităţi la realitate“ ne scrie dr. Traian Ionescu. (...)

În cartea AVATARURILE UNEI VIEŢI. AMURGUL SATULUI ROMÅNESC, de curând apărută, dl dr. Sebastian Nicolau aduce trecutul vieţii şi carierei sale în prezent; face ceea ce Alexandru Dragomir, discipolul lui Heidegger la Freiburg, numea „actualizarea timpului“ prin aducerea la prezent a lui „atunci“. Nimeni şi în niciun chip nu poate să „eviscereze“ trecutul care lasă Publicitate semne în biologia noastră şi care, în mintea noastră, devine „acum“, cu atât mai frecvent cu cât înaintăm în vârstă. Copilăria, şcoala, universitatea, primul loc de muncă, primele responsabilităţi şi evocarea treptelor profesionale, toate în relaţie cu locul şi timpul în care s-au petrecut şi, în principal, legăturile cu oamenii, începând de la cei apropiaţi: părinţi, bunici, profesori, până la miniştri ai sănătăţii al căror colaborator a fost, dar şi multe alte personalităţi întâlnite într-o lungă carieră profesională îşi găsesc loc în descrierile sale. Toate personajele şi întâmplările legate de ele se desfăşoară în cadrul unei istorii trăite, judecate din interior, pe un interval de 70 de ani într-o ţară implicată în evenimentele care s-au petrecut într-una din cele mai aprige şi violente perioade a secolului XX. Etapele şi trecerile brutale, după un război pustiitor, de la un regim economico-social de un tip la un altul care durează aproape 50 de ani (două treimi din tinereţea şi maturitatea autorului) şi reîntoarcerea la cel de la începutul primei sale copilării, tot prin violenţă, nu puteau să nu lase urme, transformări, dar şi cicatrice în viaţa oamenilor în mijlocul cărora autorul a t