Contaminanţii din mediu pot avea efecte adverse asupra a numeroase organe şi ţesuturi ale sistemului imun, aşa cum demonstrează studiile experimentale efectuate pe animal. Sistemul imun normal este caracterizat de un spectru larg de reacţii imunologice. Contaminanţii din mediu pot duce la creşterea susceptibilităţii la infecţii microbiene şi la compromiterea mecanismelor de imunosupraveghere necesare pentru eliminarea celulelor neoplazice şi prevenirea bolilor autoimune. (...)

Contaminanţii din mediu pot avea efecte adverse asupra a numeroase organe şi ţesuturi ale sistemului imun, aşa cum demonstrează studiile experimentale efectuate pe animal. Sistemul imun normal este caracterizat de un spectru larg de reacţii imunologice. Contaminanţii din mediu pot duce la creşterea susceptibilităţii la infecţii microbiene şi la compromiterea mecanismelor de imunosupraveghere necesare pentru eliminarea celulelor neoplazice şi prevenirea bolilor autoimune. Contaminanţii din mediu cuprind bifenolii policlorinaţi, dioxina şi polifenolii polibromaţi, metale precum plumbul, mercurul şi cadmiul, pesticidele (hexaclorbenzen, Publicitate mirex, dieldrin şi diclordifenilcloretan), care sunt răspândite în mediul acvatic şi terestru. Persistenţa acestor chimicale în mediu, bioacumularea în organele vitale şi capacitatea lor de a induce efecte adverse asupra sănătăţii sunt motive pentru care ele exercită efecte asupra sistemului imun. Datele experimentale pe model animal indică faptul că sistemul imun este una dintre cele mai sensibile ţinte pentru toxicitatea indusă de chimicale, în special pentru compuşii cu clor. Efectele includ modificări hematologice, reducerea celularităţii măduvei osoase şi atrofia timusului şi splinei, care se corelează cu imunosupresia mediată umoral şi/sau celular. Efectele se manifestă ca rezistenţă redusă la infecţii microbi