Alexandru Pal fusese condamnat de sistemul din România să-şi petreacă viaţa în centre de plasament. După două luni petrecute pe stradă cu mama lui şi alţi doi ani în orfelinat, unde a dezvoltat o afecţiune din cauza singurătăţii, Alexandru a avut şansa să fie adoptat de o familie din Germania.

CITIŢI ŞI:

Un orfan cu nevoi speciale a ajuns maestru la karate, după adopţia internaţională

DOI ORFANI AU AJUNS DE LA VIAŢA DE STRADĂ, LA CONDUCEREA UNEI FIRME

Alexander, pe numele lui original Alexandru Pal, s-a născut în 19 aprilie 1995 şi avea să fie condamnat la o viaţă sumbră. Mama lui naturală s-a despărţit de soţul ei şi l-a lasat cu trei copii.

Primele două luni de viaţă le-a petrecut cu mama lui, în frig şi ploi, pe strazi şi mai apoi într-un orfelinat. Nimănui nu îi păsa de el, astfel că băiatul a dezvoltat o afecţiune numită hospitalism (n.r. o stare care se dezvoltă la copiii care au fost neglijaţi o perioadă îndelungată de timp în instituţii).

A avut totuşi o şansă

Când avea 22 de luni şi când nimeni nu ar fi crezut că i s-ar putea schimba viaţa, Walter şi Heidelore, doi soţi din Germania l-au adoptat în 1997 şi l-au „acasă". Cel care obişnuia să se legene pentru stimulare, copilul subdezvoltat, care nu putea privi oamenii direct în ochi, să îi sărute sau să îi îmbrăţişeze a primit cel mai mare dar de la viaţă, doi părinţi iubitori.

„La început a trebuit să învăţ ce înseamnă viaţa normală. Mâncam orice îmi era oferit şi aveam mereu mâncare în mână, până când mi-am dat seama că mâncarea era oricând la dispoziţia mea. La început a trebuit să învăţ cum este să simţi dragoste. Am avut multe de învăţat, lucruri pe care copiii de vârsta mea deja le ştiau", mărturiseşte Alexandru într-o scrisoare recentă trimisă Parlamentului României cu scopul de a sensibiliza autorităţile cu privire la importanta reluării adopţiilor inter