Spre deosebire de reprezentanţii celorlalte arte, artiştii vizuali au un mare avantaj: creaţia lor se foloseşte de un limbaj universal, cel al imaginii sau – în arta contemporană – cel conceptual al instalaţiei, al obiectului, aşadar nu este supusă rigorilor cuvântului, precum cea a unui scriitor sau chiar şi cea a unui regizor de teatru sau film.

Prin urmare, pe artiştii vizuali români nu prea îi veţi găsi prin România: ei expun şi vând mai mult în afară, iar cea mai mare parte a anului se află şi fizic în afara ţării, „prinşi" cu diverse burse, rezidenţe, bienale de artă contemporană etc.

Regretata Ioana Nemeş a încetat recent din viaţă la doar 31 de ani, iar momentul morţii a surprins-o la New York, de unde a trebuit să fie repatriată. Oameni ca Gili Mocanu sau Nicu Ilfoveanu sunt cuprinşi în această reţea internaţională a artelor vizuale contemporane, aşadar nu au niciun interes să abandoneze România şi să se stabilească în străinătate, din moment ce oricum stau mai mult pe-acolo. Un reputat artist ca Dan Perjovschi, unul dintre cei care lucrează cel mai mult prin „străinătăţuri", ne-a declarat răspicat că nu s-a gândit niciodată să părăsească definitiv România.

În plus, explică criticul de artă Pavel Şuşară, materialele necesare - din punct de vedere fizic - actului artistic (pânze, vopseluri sau suporturi video) sunt mult mai scumpe în Occident decât la noi în ţară, astfel încât, crede specialistul, artistul român preferă să lucreze aici şi să expună în Occident şi în alte colţuri ale lumii. Şuşară apreciază soluţiile originale găsite de artişti şi de galerişti, cum ar fi iniţiativa membrilor grupului Plan B din Cluj, care au deschis o filială a galeriei în capitala Germaniei, Berlin, într-o fostă hală industrială abandonată.

Într-adevăr, galeria berlineză Plan B este filiala deschisă în 2008 a „legendarei" galerii clujene, iniţiat