La începutul anilor 90, un fost coleg stabilit în Marea Britanie mi-a trimis un text care afirma că Internetul este cea mai mare realizare a omului, de la origini până în prezent. "Cum!? Mai durabil ca piramidele, mai frumos ca Mona Lisa şi mai inteligent ca Teoria relativităţii! ? Răspunsul este: DA! DA! DA!"
La ora aceea nu ştiam decât vag despre ce vorbeşte. Abia scăpasem la PC şi, în Direcţia de Informatică a Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei - cum se numea pe atunci - lucram pe un 486, sub sistemul de operare DOS, cu primitivul editor Edit, în care desenam tabele cu liniuţe orizontale ------- şi verticale cu I. Ceea ce nu ne-a împiedicat să construim şi să întreţinem, în Fox Pro (fără interfaţă grafică, evident), bazele de date ale clădirilor de învăţământ din România şi ale cadrelor didactice, să emitem rapoarte privind populaţia şcolară şi să... Iertaţi-mă, m-a tras de mânecă nostalgia programării.
Şi cum aş fi putut şti mai multe despre Internet? În 1990 erau conectate, în întreaga lume, doar 300.000 de calculatoare. Astăzi sunt peste două miliarde de utilizatori...
"Pe Internet se poate spune orice" este principalul cap de acuzare al celor care au ceva de împărţit cu reţeaua mondială. Prin "orice" înţelegându-se în principal minciuni şi pornografii. Că-n presă nu se pot spune! Sau în cărţi! Pe "cercetătorii britanici", care tocmai au descoperit că picioarele gândacului de Colorado vindecă SIDA, herpesul şi guta, nu Internetul i-a inventat. Calomnia are sute de ani avans faţă de mail, iar pornografia câteva milenii. Nici măcar acoperirea anonimatului nu e o invenţie online, dacă "O semnăm şi o dăm anonimă!" vă spune ceva.
Nimeni, sper, nu poate contesta calificarea Internetului drept cel mai puternic mijloc de comunicare inventat vreodată. Consecinţă directă şi indirectă este excepţionala sa funcţie de socializare. Observaţia că
