Stramosii nostri erau mult mai apropiati decat noi de adevarata esenta a naturii.
Plantele nu erau pentru ei obiect de studiu, ci parte a universului creat de Dumnezeu pe pamant. Un dar ceresc, menit sa-i hraneasca, sa-i vindece si sa-i farmece sufleteste cu frumusetea lui. O prezenta benefica in care credeau si pe care o venerau, celebrand-o in ritualuri si sarbatori. "Magia creatiei", asa cum o numeste Carl Linne, unul din cei mai mari botanisti ai tuturor timpurilor. "Dumnezeu cel etern, imens, atoatestiutor, trece zilnic pe langa noi. Nu-l vezi la fata, dar prezenta lui ne atinge sufletul, ne umple de uimire si admiratie prin tot ceea ce ne inconjoara. E suficient sa-i cauti urma in cele mai mici si mai imperceptibile creatii ale sale ca sa-i descoperi forta, intelepciunea si perfectiunea. Iar stramosii nostri stiau toate astea mult mai bine ca noi. Le traiau!".
"O, falsi savanti", li se adresa marele botanist suedez contemporanilor sai, "voi, ce credeti ca faceti stiinta, scufundandu-va spiritul in retorte, permiteti-mi sa va acuz si sa va compatimesc, ca nu sunteti in stare sa vedeti si sa simtiti sufletul viu al naturii. Tresarirea vietii in verdele ce renaste in paduri si campii, razele de lumina ce aprind fulgi de aur in frunzisul copacilor, oglinda limpede a lacului ce reflecta cerul, mirosurile amare, intretesute cu mirosul dulce al florilor, toate frumusetile, toata tandretea, toata imbratisarea naturii sunt necunoscute fiintei voastre inerte. Munca voastra in laboratoare este zadarnica daca nu recunoasteti puterea lui Dumnezeu in forta plantelor de a vindeca. Medicina este magie.
Druizii erau convinsi ca arborii batrani si puternici puteau sa preia, cu ajutorul descantecelor, suferintele celor bolnavi Ea nu poate functiona fara intelepciunea infinita a Creatorului. Nu veti afla niciodata ceea ce afla un om care pune in pamant
