Avem aproape 200 de autostrăzi. Nu pe pământ, ci pe cer. România are la fel de multe coridoare de zbor ca orice ţară europeană. Traficul aerian pe cerul ţării s-a dublat în ultimii 20 de ani. În orele aglomerate de vară, România este traversată şi de 150 de aeronave simultan, fiecare cu ruta, viteza şi altitudinea ei. Ceea ce ne aduce zilnic câştiguri de milioane de euro.

Drumul cu maşina de la Arad la Vama Veche e un adevărat coşmar, presărat cu limitări de viteză, treceri de pietoni şi ocoliri de şantiere de autostradă. 834 de kilometri durează mai bine de zece ore.

Pe cea mai mare autostradă aeriană, drumul durează de zece ori mai puţin. Nu are gropi, semafoare, treceri de pietoni. Avioanele care se intersectează sau se depăşesc nu opresc, nu reduc viteza - se mută în interiorul culoarului.

25 de aeronave pot zbura simultan, pe verticală. ATR-urile au culoarele lor, la şase-şapte mii de metri. Deasupra lor, între nouă şi 11 mii de metri zboară Boeing-urile, Airbus-urile. Patru mii de metri mai sus e drumul pentru jet-urile oamenilor de afaceri. Peste toate, la 20 de mii de metri înălţime cerul aparţine avioanelor militare.

Cele mai aglomerate sunt culoarele care traversează Marea Neagră spre Arad-Oradea şi de la Giurgiu la Arad-Oradea. Iar piloţii zboară pe autostrăzi de cinci mile lăţime.

Taxarea e mai scumpă în cer, decât pe pământ. Fiecare avion plăteşte în funcţie de gradul de încărcare. Romatsa a avut anul trecut un profit de 150 de milioane de euro din dirijarea aeronavelor, iar aeroporturile câştigă şi ele câteva milioane de euro anual, din aterizări şi decolări.

Aproape şapte milioane de pasageri au aterizat anul trecut la Bucureşti. Mai mulţi decât la Belgrad şi mai puţini decât la Praga.

Din profitul făcut în cer, statul ia numai impozitele pe salariile angajaţilor. Sunt de